Sfârşit de 2013

Şi am ajuns dragi prieteni în ultima zi a anului 2013, 2014 va sosi în mai puţin de 12 ore şi ar fi cazul să ne aducem aminte cu toţii de toate momentele plăcute sau neplăcute din acest an. Deşi pentru mine, acest an a fost unul nereuşit la prima vedere, pentru că după cum ştiţi şi voi, aşa suntem toţi, ignorăm momentele bune ne amintim doar de acela care ne-au lăsat răni adânci în suflet, făcând o retrospectivă mentală a evenimentelor din acest, balanţa totuşi a ajuns la un echilibru.

Da. Mi-am pierdut o bunică anul acesta, bunică pe care am iubit-o şi am respectat-o până în ultimile clipe înainte să treacă în nefiinţă. Fiinţa cea mai dragă pe lumea asta, respectiv verişoara mea, a fost luată de lângă mine, părinţii ei divorţând. Anul acesta am trecut prin cea mai mare cumpănă a vieţii mele, prin luni întregi cumplite când sănătatea mi-a fost pusă în pericol şi nimeni nu ştia ce se întâmplă cu mine. Am îndurat multe şi fizic şi psihic. Dureri atroce, o luptă cu kg - în minus de această dată, neputinţa de a mai mânca. În ceea ce priveşte psihicul, a avut de suferit din cauza problemelor de sănătate, a licenţei, a admiterii, şi a veşnicei întrebări "De ce eu, Doamne?"

Însă am trecut printre toate aceste momente grele, m-am bucurat de aniversarea celui mai bun prieten în stil mare, am luat licenţa cu nota propusă şi am fost admisă la masterul dorit pe locurile de la buget. În 2013 am avut ocazia să particip la conferinţă susţinută de Bogdan Naumovici, am dat interviu pentru o post de strateg planner la BBDO şi interviu pentru un internship la Saatchi&Saatchi (chemată am fost doar la al doilea, dar din cauza problemelor de sănătate, nu m-am putut duce). Împreună cu doi colegi de facultate şi dragi prieteni, am pus pe picioare un proiect online în care ne punem toate speranţele (mai multe despre acesta într-o postare viitoare). Am petrecut încă un an magic alături de persoana iubită şi de cei dragi.

În 2013 am plâns, am râs, am făcut compromisuri, am gândit prea mult sau din contră am acţionat fără să mă gândesc la consecinţe, am muncit mai mult ca oricând, m-am dedicat mai mult scrisului, am avut colaborări interesante cu proiecte sau persoane faine, am pierdut sute de mii de ore citind, pătrunzând în sute de lumi magice care mi-au captat atenţia şi m-au impresionat, m-am îndrăgostit de zeci de ori de clipe frumoase, de zâmbete de copii sau ploi calde de vară.

2013 a fost un an echilibrat pentru mine. Sper ca următorul să fie mult mai bun pentru fiecare dintre noi. Plin de bucurii, de reuşite, de fericire, de lumină în suflet. Nu uitaţi, zâmbiţi mai mult, fiţi mai buni, preţuiţi mai mult de clipele petrecute de cei dragi!

Survivor 27 Blood vs Water

Urmăresc cu plăcere show-ul Survivor. Recunosc că mania asta a început acum câţiva ani când am văzut sezonul 3 difuzat pe postul AXN. După finalul sezonului în cauză, le-am văzut şi pe cele precedente. Show-ul a ajuns în prezent la sezonul 27, şi pot spune cu mâna pe inimă că o să continui să-l urmăresc şi de acum înainte cu aceaşi plăcere.

Pentru mai multe detalii despre serial apelaţi la prietenul Wikipedia.

Sezonul 27, care tocmai s-a încheiat a fost unul deosebit deoarece a fost folosit un twist destul de interesant. Cei care au urmărit show-ul sunt obişnuiţi cu Exile Island, cu Immunity Idol, blinde-side-uri reuşite, returning players şi the love ones challenge. Sezonul 27 Blood vs Water, le-a avut pe toate. Twist-ul a fost că participanţii au fost nevoiţi să lupte împotriva celor dragi. O idee interesant că a dat sare şi piper întregului sezon.
Vorbim strict de acesta, pot spune că încă de la început perechile cu care am ţinut au fost cele formate din: Aras-Vytas respectiv Tyson-Rachel. Mi-a plăcut foarte tare de Aras în sezonul în care a mai participat (şi pe care l-a şi câştigat) iar Tyson este Tyson. Nu ai cum să nu îţi placă.

Spoiler alert!

Tyson a ieşit învingător în acest sezon după un parcurs fulminat. The Kingslayer really deserved to have his throne!!! S-a văzut clar încă de la început că acesta a avut clar un joc diferit faţă de ediţiile trecute. Ce a fost mişto însă e că a rămas acelaşi tip funny pus pe şotii. A fost votat de toţi juraţii, cu excepţia votului lui Vytas care îi promisese dinainte să fie eliminat că nu-l va vota. Jocul perfect. Motto-ul serialului este "Outwit, Outplay, Outlast" a fost respectat de Tyson care a făcut din acest sezon unul excelent, categoric în top trei sezoane preferate. 

Şi pentru că vorbeam de topuri, cei de la TvBlog făcuseră un poll legate de sezoane preferate. Coincidenţă sau nu, top trei sezoane votate au fost şi cele preferate de mine. Concurentul meu preferat este şi va rămâne Boston Rob, un adevărat maestru al acestui joc. În opinia mea, Mariano este cel mai bun concurent Survivor. Prin el, a intrat pe lista favoriţilor Tyson care după cum ştiu cei care au urmărit serialul, a fost cel care a orchestrat blind-side-ul prin care a ieşit Rob. Cât despre un al treilea câştigător, pot spune că mi-a plăcut extrem de mult de Parvati. Un alt jucător genial Survivor.




Aştept cu mare interes sezonul 28. După preview-ul dat la Reuniune, se anunţă a fi unul poate la fel de bun ca acesta. 


Ne intamplam - Emmah Toris

Am auzit melodia "Ne întâmplăm" (ce titlul super tare!!!) cântată de Emmah Toris şi mi-a plăcut mult. Mult de tot. Melodia e mai ciudăţică. Nu o vei auzi sigur pe la radio alături de mega ultra super hitul "Bagă, bagă  bani!" dar dacă ştii unde să cauţi (a.k.a Youtube) vei da sigur de ea. Şi te vei îndrăgosti. De melodie, de versuri, de videoclip, de tipa drăguţă care o interpretează, tipă mult mai drăguţă ca prea adorata Antonia, după părerea mea.

Poate mai există o şansă pentru muzica românească, zic.


Nelson Mandela

Legenda Nelson Mandela a murit. Simbolul al luptei împotriva rasismului și a oprimării, Mandela a fost primul președinte sud-african de culoare ales prin vot universal. Lumea a pierdut un erou! Un simbol! Sunt convinsă că va trece mult timp până vom vorbi cu atâta mândrie de un om politic. R.I.P Nelson Mandela.

Președintele a devenit o legendă atât prin deciziile politice luate, cât și prin personalitatea lui și talentul lor oratoric. Mai jos câteva citate ale unui mare om, câteva luate chiar din autobiografia lui, respectiv din cartea "Conversații cu mine însumi" scrisă de Mandela.

  • “Un conducător este ca un păstor. Stă în spatele turmei, îi lasă pe cei mai pricepuţi să meargă înainte, în timp ce restul îi urmează, fără să îşi dea seama că, în tot acest timp, altcineva i-a condus din spate”
  • „Că ai căzut nu are nici o importanță deoarece numai modul în care te ridici contează.“
  • “Educaţia este cea mai puternică armă pe care o poţi folosi pentru a schimba lumea”
  • "Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat ca să îti dai seama cât de mult te-ai schimbat tu." 
  • „Tot timpul par imposibile lucrurile până ce le realizăm.”
  • "Nimeni nu se naşte urând alte persoane pentru culoarea pielii lor sau pentru religia lor. Oamenii trebuie să înveţe să urască, iar dacă pot învăţa ura, pot învăţa şi iubirea, care este un sentiment mai apropiat de inima omului".
  • "Uneori ne întrebăm cine sunt eu ca să fiu strălucitor, superb, frumos, talentat, fabulos? De fapt, cine eşti tu ca să nu fii"?
  • "Nimic nu este alb sau negru".
  • "Cunoaşte-ţi duşmanul şi află care este sportul lui preferat".
  • "Le datorăm copiilor noştri, cei mai vulnerabili cetăţeni ai oricăriei societăţi, o viaţă lipsită de violenţă şi teamă". 

M-a impresionat extrem de tare cartea "Conversații cu mine însumi" scrisă de Mandela. "Conversații cu mine însumi" permite cititorilor să ajungă la omul din spatele figurii publice: de la epistolele scrise în cele mai întunecate ore ale prizonieratului de 27 de ani al lui Mandela până la manuscrisul unei continuari neterminate a Long Walk to Freedom. În această carte, scrie notițe sau chiar umple foi cu mâzgălituri în timpul întâlnirilor sau își consemnează visele neliniștite pe calendarul său de birou din celula din insula Robben; scrie jurnale, în vreme ce este căutat de poliție în timpul luptelor antiapartheid de la începutul anilor 1960, sau discută cu prietenii în cele aproape 70 de ore de conversații înregistrate.

În aceste pagini, nu este nici legenda și nici sfant; Mandela este ca mine și ca tine.

Comandă și tu cartea "Conversații cu mine însumi" scrisă de Nelson Mandela aici. Află mai mult despre această personalitate marcantă a secolului XXI.


Violenţa în familie

Cine mă cunoaşte ştie că pe mine nu prea mă ating lucrurile foarte uşor. Nu lăcrimez amar când văd pisicuţe pe marginea drumului, ştiri despre copii bolnavi şi alte astfel de lucruri. Nu pentru că nu sunt tragice, din contră, le consider foarte delicate, importante, însă cred că fiecare are problemele lui iar eu nu merg să mi le spun pe ale mele, sau ale familiei mele nimănui. Alor mei părinţi nimeni nu le-a întins nici o mână niciodată. Eu pot spune acelaşi lucru, am fost dezamăgită de oameni de la care aveam aşteptări mari în momente extrem de grele. Fiecare are problemele lui, de ordin financiar, material, emoţional, personal sau nu, intim, probleme cu şefu', iubita sau soacra, probleme la maşină, la laptop sau la smartphone, important este însă, dincolo de tipul problemei să ştii cum o rezolvi.

La începutul postului vorbeam despre faptul că nu mă ating multe lucruri, violenţa în familie însă este un subiect care mă aprinde întotdeauna. Să loveşti într-o femeie, să loveşti o fiinţă care îţi este inferioară este un act de laşitate şi de frustrare maximă. Subiectul acesta este unul sensibil pentru fiecare dintre noi. Oricare om are în viaţa sa, o prietenă, vecină de palier, soră, casieriţă de la butic, vânzătoare la pâine, care primeşte bătaie de la bărbatul din viaţa ei. Toţi o cunoaştem pe aceea. Sufletul acela condamnat să calce tiptil tiptil pe coji de ou în fiecare zi blestemată a vieţii ei, pentru a nu-l supăra pe animalul din viaţa ei. ANIMALUL!!! Pentru că acela care loveşte o femeie, nu poate fi numit om! Cu toate acestea, deşi cunoaştem faptul că o femeie este în pericol, nimeni nu face nimic. Nici cei care ştiu, nici ea, nici cei care o iubesc. De ce? Pentru că aşa au fost educate femeiele. Să accepte faptul că femeia trebuie să se supună bărbatului. Să facă absolut tot ce vrea el, căci altfel, va fi pedepsită.

Motivele bătăilor sunt diverse: că e beat, că li s-a părut lor că femeia s-a uitat cumva la un alt bărbat la coadă la pâine, că blugii nu sunt uscaţi, că ciorba nu e îndeajuns de fierbinte, că el nu are bani să se ducă să bea ceva, că femeia nu vrea să se culce cu el, că ăia micii nu tac, că banii până la următorul salariu s-au dus, că ea nu mai acceptă ca el să vină cu prietenii în casă, că el nu-şi găseşte cheile, sau nu e hârtie igenică la toaletă.

Cei de la trupa Taxi au tras un semnal de alarmă în ceea ce priveşte acest subiect. Au compus o melodie extrem de frumoasă şi de sensibilă, cu versuri dureroase şi un videoclip pe măsură, care vă spun cu mâna pe inimă că vă va smulge o lacrimă.



Susţin din toată inima acest proiect! Intraţi pe tacereadinochi.ro şi lăsaţi acolo un mesaj. Spuneţi-vă povestea. Veţi fi ajutate!!! Fie de un avocat, fie de un psiholog., fie de un suflet bun care vă va da un sfat. Nu răbdaţi femeilor!!! Nu mai aşteptaţi! Nu sunteţi singure!

Fie ca acest act de barbarie pură să nu mai existe. Fie ca nici o femeie să nu mai fie agresată fizic sau verbal, ca nici un copil să nu-şi mai privească mama în lacrimi după o bătaie cruntă. Haideţi să schimbăm mentalitatea asta! Nimeni nu are dreptul să se comporte aşa cu voi!

Blog Review 2013

Zappând prin Social Media am dat peste acest blog. Înţeleg că este o iniţiativă semnată Stoian Irina şi susţinută de ComunicarePR. Campania numită Blog Review 2013 are scopul de a oferi un feed-back relevant deţinătorului blogului. O idee interesantă şi extrem de utilă, în opinia mea. Uneori, noi bloggerii tindem să ne supraapreciem sau din contră să ne subapreciăm şi astfel nu mai furnizăm un conţinut relevant şi interesant cititorilor noştri.

M-am înscris şi eu în competiţie. Aştept review-ul, voi publica şi aici rezultatele.
Recomand tuturor această campanie.

Vama featuring Guess Who - Zile fericite

Colaborare inedită între Tudor Chirilă, membru al trupei Vama şi rapperul Guess Who. Piesa este foarte bună şi sunt convinsă că va deveni rapid un hit. Piesa "Zile fericite" trezeşte amintiri frumoase în orice persoană care îşi aduce aminte cu drag de anii inocenţei, ai copilăriei, atunci când lumea nu părea atât de gri.

Ascultaţi-o cu încredere!

Versuri melodiei preluate de aici. 

Vama featuring Guess Who - Zile fericite

Zile fericite, ne jucam prin curte
Vara nu se termina
Ne jucam de-a "faţa"
Colindam cartiere
Hoţi şi-apoi vardişti eram

Toţi eram prieteni
Toţi eram ca unul
Gaşca de la scara B... Fericire! Fericire!

După şcoală repede veneam acasă
Ţeava cu cornete-o luam
Curtea de la bloc
Se transforma-n războiul celor 10 mohicani
Până când o fată înaltă, ochi de vis
A apărut de nicăieri...Fericire! x4

Să cresc într-o zi cât alţii într-un an
În clipa aceea doar asta visam
Să urc în maşina vieţii să plec
Şi să nu mă opresc până când n-am să cresc

Fericire! X4

Maşina vieţii a plecat
Copilăria îmi făcea cu mâna trist
Eu nu priveam oglinda
Fiindcă-n dreapta mea
Zâmbea fata cu ochi de vis
Dar într-o zi a coborât
N-a spus nimica
Altă maşină-o aştepta.. Fericire! X4

Maşina vieţii am vrut s-o întorc
Către copilărie şi gaşca din bloc
Dar maşina vieţii nu poate să-ntoarcă
Sensul e unic, linia e dreapta... Fericire! X2

Guess Who:

Unde te grabeşti s-ajungi
Te comporţi ca un nebun nu vezi că fugi (Fugi! )
Vezi că timpul ţi-a întins o cursă
Uită-te la ceas, nu mai ai aceeaşi vârstă
Prezentul tău se uită fix la tine
Cum îl ocoleşti pe ocupate, ce se-ntamplă mâine
Griji mari pentru oameni mari, sună dificil
Că viata asta nu e o joacă de copil

N-ai timp pentru ea, pentru ei, pentru cei la care ţii
Şi-atunci răneşti fără să ştii
Că dacă te-ai opri pentr-un moment
Şi-ai lua în seamă
Atunci ai înţelege ce înseamnă
Fericire!
Unde te grabeşti s-ajungi?
Fericire!
Te comporţi ca un nebun, nu vezi că fugi! X2

Zile fericite, ne jucam prin curte
Vara nu se termina.


Reduceri de Black Friday la Nemira

Oferta de Black Friday de la Nemira se menţine până la 25 noiembrie. Reduceri mari de până la 89% în limita stocului disponibil.
Profitaţi acum. Încă se mai pot plasa comenzi pentru cărţi la reducere.

Apasă aici pentru întrega ofertă a librăriei online.

Reducerile Elefant.ro de Black Friday 2013

A venit în sfârşit cea mai aşteptată vineri din an. Ultima din noiembrie, sau mai nou, cum se poartă la noi în România, ultima vineri şi penultima vineri din noiembrie. Căci, anul acesta Black Friday are loc în ultimile două vineri din luna noiembrie.
Recomand călduros tuturor să-şi achiziţioneze anul acesta cărţi. Magazinul Elefant.ro are o gamă variată de cărţi sau e-book-uri.

Click aici pentru a vedea oferta celor de la Elefant.ro.




Ask.Fm.

Există o imbecilitate mai mare ca Ask. Fm.? Acest oracol online pentru puştoaice frustrate narcisiste? Când eram eu mică, exista oracolul. Acel carnet cu întrebări care avea rolul de afla secrete despre alţii. Aflai dacă colegul din banca a treia te place, dacă tipa populară are o părere bună despre tine, dacă tipului pe care îl placi îi place culoarea verde (de parcă avea vreo importanţă) etc. Dar treaba asta o foloseasm în clasa a patra. Adică la 10 ani. Cum dracu' poţi folosi chestia asta la atunci când ai >10 ani? Poţi face orice pe internet şi tu alegi să vorbeşti despre tine? Să întrebi ce cred alţii despre tine? WTF? La naiba!!! NIMĂNUI NU-I PASĂ DE TINE! Nu ne interesează care e mâncarea ta preferată, cine sunt prietenii tăi cei mai buni sau cu ce te-ai îmbrăcat tu azi la "school"!!!


Proşti mulţi pe lumea asta...

Radio Guerrilla

Radioului Guerrilla i s-a ridicat licenţa de transmisie. Haterii sunt acum fericiţi că radioul hispterilor s-a închis.
Eu ascultam Radio Guerrilla. Muzică mişto, emisiuni interesante, moderatori inteligenţi şi campanii geniale.
Descrierea de pe pagina de Facebook a postului spune totul: "...Ne place libertatea si nu libertinajul de consum. Ne place sa punem cap acolo unde altii vad doar capatul. Facem din muzica o arma si lovim cu cele mai bune piese, inaintea tuturor..."

"Sfarsitul anului 2004 gasea spatiul FM sufocat de radiouri-robot, lipsite de conţinut şi cu formă monotonă. Ascultatorilor nu le erau oferite repere-model, demne de urmat şi de admirat. Radioul fusese transformat într-o maşină care vorbeşte fără să asculte şi să stimuleze reacţii coerente. Publicul era dispretuit şi programat cu sange rece să participe la un experiment de anticomunicare în masă.
Pe 29 noiembrie insa, a aparut Radio Guerrilla, o formaţiune de eliberare a radioului de sub teroarea amorţirii, a lipsei de comunicare reală, care urmareste instaurarea stării de normalitate a dialogului, a bucuriei jocului, a inventivităţii şi empatiei. Un radio premium, care si-a propus sa fie adult în conţinut, personalitate, stil de revoltă, atitudine, informaţie şi muzică.

Eliberadio continua..."

În opinia mea, cea mai reuşită iniţiativă a lor este să ureze "La mulţi ani" într-un mod inedit, oamenilor importanţi, speciali. Fie că sunt actori, cântăreţi sau regizori, în viaţă sau nu.

Respect Radio Guerrilla (care transmite acum în mediul online)!

Pepsi vs Coca Cola

De Halloween-ul ăsta, the winner in battle of ads is...Coca Cola!
Replica celor de la Coca Cola vis-a-vis de ad-ul celor de la Pepsi e epic. În timp ce Pepsi susţine vizual că e o chestie horror să fi Cola, Cola foloseşte sloganul "Everybody wants to be a hero". Acelaşi print, mesaje diferite. Genial!


RMGC (part 2)

În sfârşit s-a găsit cineva să spună lucrurilor pe lume. Oamenii cu un intelect dezvoltat nu se opun proiectului minier datorită bogăţiei turistice pe care o oferă destinaţia. Pentru că înainte să se audă ca în această zonă se vor face exploatării, nimeni nu vizita Roşia Montană şi credea că acolo e un fel de Mecca românească. Eu mă opun proiectului pentru că la naiba, contractul semnat este cea mai mare porcărie ever. 6% din totalul exploatărilor îi revin României. E ca şi cum cineva ar veni acasa la mine, mi-ar mânca mâncarea şi dacă mi-ar rămâne resturi, le-ar lua şi pe alea.

În rest, voi ieşi şi eu la proteste când se vor trezi la realitate mai mult de 0,1% din populaţie. Cam atât au protestat. Păi fraţilor, ăştia semnează un contract de tot rahatul şi noi ce facem? Le oferim bogăţiile noastre doar doar primim şi noi un gram de ceva? Osul de la un ciolan gras?
România trezeşte-te!

Untitled - about me

1. Care e cea mai mare teamă a ta?
Să rămân fără dragi.

2. Care este cel mai valoros lucru pe care îl ai? (din punct de vedere financiar)
Probabil laptop-ul meu.

3. Care este ideea ta despre fericire?
Dragoste, înţelegere şi respect.

4. În ce ai vrea să te reîncarnezi dacă acest lucru ar fi posibil?
Într-o celebritate.

5. Ce personaj istoric îţi place?
Margaret Thatcher

6. Care este ocupaţia ta favorită?
Să ascult muzică.

7. Unde ţi-ar plăcea să trăieşti?
Într-un loc cu mult soare.

8. Ce deteşti la alţii?
Minciuna şi lipsa curajului.

9. Dacă ai putea să-ţi schimbi un atribut fizic, care ar fi acela?
Sânii.

10. Care este cel mai mare regret pe care îl ai?
Că nu am reuşit la Medicină.

11. Ce admiri cel mai mult la o femeie?
Simplitatea.

12. Ce admiri cel mai mult la un bărbat?
Respectul faţă de mama sa.

13. Când şi unde te-ai simţit cel mai fericit?
Iulie 2013. Totul era perfect în viaţa mea. Mi-am luat licenţa cu notă mare şi reuşisem să intru la buget la master. Toate eforturile mele îmi erau răsplătite.

14. Care este personajul de ficţiune pe care îl îndrăgeşti?
Jane Eyre.

15. Cu ce talent natural ai vrea să fii înzestrat?
Cu o intuiţie mai bună.

16. Care este motoul tău?
Life sucks and then you die!

17. Ce ţi se pare a fi culmea durerii?
Să fiu singură pe lume.

18. Pentru ce greşeală ai cea mai mare toleranţă?
Uitatul aniversărilor.

19. Care este principalul tău defect?
Încrederea orbească în oamenii nepotriviţi.

20. Pe cine admiri din viaţa reală?
Părinţii mei, pe aceia care au curajul să spună ce gândesc.

21. Pe cine dispreţuieşti dintre contemporani?
Pe cei care se cred superiori celorlaţi.

22. Ce i-ai spune lui Dumnezeu dacă L-ai întâlni?
Why does it always rain on me?

23. Cum ai vrea să mori?
După ce am realizat tot ce mi-am propus pe Pământ.

24. Care este starea ta de spirit actuală?
Felling extremely lonely.

100 de lucruri pe care ar trebui să le faci în timpul vieţii

Via Nuaisacrezi

1. Să adormi sub stele
2. Să-ţi închizi telefonul mobil pentru o săptămână
3. Să înoţi cu delfinii
4. Să te scufunzi intr-un costum de scafandru
5. Să bei tequila în Mexic
6. Să înveţi engleză
7. Să te caţeri în copaci
8. Să faci dragoste pe plajă
9. Să faci balonaşe de săpun
10. Să scrii povestea vieţii tale
11. Să redactezi o scrisoare şi să o arunci in mare, într-o sticlă
12. Să plantezi un copac
13. Să vezi pinguinii
14. Să înveţi să dansezi Salsa
15. Să pornesti propria ta afacere
16. Să te îndrăgosteşti până peste urechi
17. Să fii membru al unui juriu
18. Să dansezi toată noaptea
19. Să stai sub o cascadă
20. Să faci Halloween-ul în America
21. Să stai pe malul oceanului şi să asculţi zgomotul valurilor
22. Să înveţi să te dai cu patinele
23. Să participi la carnavalul de la Veneţia
24. Să-ţi scrii planul pe un an şi să-l urmezi
25. Să urmăreşti o eclipsă de lună
26. Să întâlneşti Anul Nou într-un loc exotic
27. Să sari cu paraşuta
28. Să te iubeşti
29. Să inviţi un necunoscut la întâlnire
30. Să faci dragoste în baia unui restaurant
31. Să-ţi cumperi haine foarte scumpe
32. Să înveţi să conduci o maşină
33. Să mergi în Paris
34. Să petreci o zi întreagă cu o carte
35. Să întâlneşti prieteni adevăraţi
36. Să vezi apusul la Bali
37. Să vezi cele 7 minuni ale lumii
38. Să sari în mare de pe o stâncă
39. Să învingi frică de nereuşită
40. Să te joci cu ursuleţii Koala
41. Să te aventurezi într-o călătorie pe mare
42. Să faci farse prietenilor
43. Să te urci in turnul Eiffel
44. Să faci o donaţie în anonimat
45. Să faci o surpriză neaşteptată persoanei iubite
46. Să fumezi narghilea
47. Să-ţi faci un site propriu sau blog
48. Să te distrezi în Ibiza
49. Să-ţi faci arborele genealogic
50. Să-ţi petreci un sfârşit de săptămână într-un centru spa
51. Să alergi la maraton
52. Să te dai cu placa de snowboard
53. Să meditezi timp de 3 ore
54. Să ţii în palme un fluture viu
55. Să mergi în şaua calului pe malul mării
56. Să faci cunoştinţă cu cineva pe stradă
57. Să-ţi dai micul dejun unui om al străzii
58. Să participi la un flashmob
59. Să înveţi să foloseşti bine calculatorul
60. Să mănânci cartofi făcuţi la rug
61. Să petreci o zi întreagă în pat cu persoana iubită
62. Să mergi într-un oraş necunoscut o zi întreagă şi să hoinăreşti în singurătate
63. Să-ti filmezi propriul film
64. Să construieşti o casă
65. Să iei un autograf de la o vedetă
66. Să mergi la un meci pe un stadion gigantic
67. Să mergi la vânătoare
68. Să mergi cu bicicleta mai mult de 100 de km
69. Să faci ceva cu mâinile proprii şi să vinzi acel obiect
70. Să zbori cu balonul cu aer cald
71. Să faci o plimbare pe spatele cămilei sau a elefantului
72. Să mergi pe toate continentele
73. Să mergi la carnavalul din Brazilia
74. Să te urci pe panta unui munte înalt
75. Să îţi petreci o zi în pădure alimentându-te cu găseşti acolo
76. Să faci surfing
77. Să asculti opera din Viena
78. Să mergi în toate capitalele Europei
79. Să înveţi să faci fotografii frumoase
80. Să înveţi limba italiană
81. Să înveţi Tango în Argentina
82. Să te scalzi imbracat
83. Să dormi noaptea gol
84. Să participi la o degustare într-un beci cu vinuri
85. Să îţi schimbi radical înfăţişarea
86. Să te urci pe un Vulcan
87. Să mergi la o plajă de nudişti
88. Să încerci o mâncare care îţi provoacă frică
89. Să nimereşti pe coperta unei reviste
90. Să câştigi la un concurs
91. Să te plimbi pe spatele unei broaşte ţestoase
92. Să alergi prin bălti pe timp de furtună
93. Să mergi cu un Cabriolet
94. Să faci cunoştinţă cu o vedetă de la Hollywood
95. Să te saturi de căpşuni
96. Să faci schimb de suveniruri cu conducătorul unui trib de aborigeni
97. Să-ţi faci un tatuaj
98. Să scrii o carte
99. Să scrii lista ta cu 100 de reuşite
100. Să mori

Cum să te laşi de fumat

Astăzi sunt mândră de mine. Extrem de mândră. Astăzi nu am fumat. Am întrerupt un obicei dizgraţios pe care îl am de 6 ani de zile. Este prima zi în atâţia ani când nu am mai fumat. Şi sunt a naibii de mândră! Aş vrea să spun că am gândit raţional şi am realizat că acest viciu este unul atât periculos cât şi costisitor, să declar cu mâna pe inimă că mi-a fost uşor să fac pasul ăsta, dar nu pot. Din păcate, am luat această decizie într-un moment critic al vieţii mele. Practic, am avut de ales între a renunţa la diverse vicii şi propria-mi viaţă. Nu este o glumă. Absenţa mea pe blog se datorează unei probleme extrem de delicată şi periculoasă. Practic, sufăr de o afecţiune de ceva timp care mi-a pus viaţa în pericol. Totul este bine acum, am descoperit cei drept la limită, iar existenţa mea a fost pe muchie de cuţit, însă am răzbit! Uşor, uşor mă tratez. Şi trăiesc de acum cu ideea că nimic nu e mai important în viaţă decât sănătatea.
Cum am renunţat? Ei bine, dragilor aş vrea să spun că mi-a fost extrem de uşor însă nu a fost aşa. Deşi trebuia să renunţ imediat cum am aflat de afecţiunea mea, nu am putut, aşa că m-am chinuit să renunţ treptat. Am scăzut nr lor şi nu am mai tras în piept. După aproape 3 săptămâni am reuşit! Nu am mai fumat!

Merit o bomboană, zic.

RMGC (part 1)

 Aici un link postat pe blogul oficial al emisiunii Biziday. Prezentatorul, Moise Guran îl are invitat pe Bogdan Naumovici care vorbeşte despre etică în publicitate şi comunicare dar şi despre promovarea prin publicitate a proiectului minier. Publicitarul a fost şi este criticat îndelung de opinia publică pentru acţiunile sale vis-a-vis de această exploatare.
Eu, susţinătoare înfocată a publicitarului Bogdan Naumovici îi înţeleg acţiunile, nu îl înţeleg însă ca om. Ştie foarte bine care este miza acestui pariu în care a intrat însă joacă de partea greşită.
Se şi observă în discursul susţinut în cadrul emisiunii ipocrizia maximă a lui. Deşi îl respect ca publicitar, îi respect munca şi cariera extraordinară, a pierdut respectul meu ca om.

Şi aici ştirea potrivit căreia spoturile RMGC au fost interzise de CNA.

Bucharest is not Budapest

Datorită lui Naumovici și a lui Moisescu cu a lui emisiune, am decis să urmez specializarea Publicitate la facultate. Leo Burnett a fost prima agenție de publicitate de care am auzit și asta deoarece B. Naumovici lucra acolo (înainte să-și mute catrafusele la 23), la această Leo sper să și lucrez în viitor.

Cu McCann am luat contact în SNSPA. Pe perioada întregului curs de Publicitate susținut de Dan Petre în primul an de studenție, am vorbit doar despre campania ROM (de-aș fi știut eu că subiectul va fi abordat de asemenea la alte 2 cursuri în următorii ani). McCann a devenit agenția second unde aș vrea să lucrez și a intrat sub radarul meu de urmărire permanentă. Ce înseamnă asta? Urmăresc activitățiile acestora atât în offline cât și din online. Proiecte, clienți, campanii etc.

Cea mai recentă campanie a celor de la McCann a batonului de ciocolată Rom se numește "Bucharest is not Budapest" iar rolul acesteia este de a încerca să pună capăt acestei confuzii între capitale (nicidecum promovarea și creșterea cifrei de vânzare a produsului :))) ). Campania este una reușită. Mie personal îmi place foarte mult. Puteți intra aici http://www.bucharestnotbudapest.com/ pentru afla mai multe detalii despre aceasta.

Ca execuții în offline, avem bannere amplasate pe aeroportul Otopeni (imagine preluată de la Manafu). Cei de la Iron Maiden, care au gafat în trecut au avut concert în București săptămâna asta.
În ceea ce privește online-ul, de pe site-ul oficial, se pot downloada extensii free de Firefox și Chrome care au incorporat mesajul "do you mean...", un blog widget (pe care îl puteți vedea și la mine pe blog în partea dreaptă a ecranului), coperte de Facebook și un video pe Youtube. Mai jos video-ul și coperta oficială a paginii de Facebook a campaniei. 



Ce să zic, campanie super tare. Agenție care are întotdeauna idei fresh și inovatoare. Salut această inițiativă cum am făcut-o și cu cea de la Gândul. Chiar dacă motivul este simplu -creșterea vânzărilor produsului, campania este una reușită. La mai multe astfel de campanii.



Justin Timberlake

Justin is back! Justin al nostru, nu varianta feminină după care sunt înnebunite puștoaicele de 12 ani. După o pauză lungă (prea lungăăăă), cântărețul a scos album nou. Suit and Tie.
Albumul e genial. Sigur ați auzit cel puțin o dată melodia Mirrors, nu ați avea cum să nu o auziți. E peste tot. La radio, la TV, în news feed-ul de la Facebook.

Ei bine, pe lângă melodia Mirrors merită să ascultați Tunnel Vision. Are și videoclip de câteva săptămâni dar nu vă așteptați să îl vedeți la TV, conține scene cu conținut explicit și este interzis minorilor sub 18 ani.



Melodia Mirrors a primit numeroase nominalizări la premiile MTV. Era și normal. Este mega hit.
Eu sunt super încântată să aud melodii noi de la idolul copilăriei mele. Să o țină cu cântatul și să lase deoparte filmele low budget (deși nu joacă rău). 

Welcome back Justin! ♥

S-a sfârșit!

Mă întorc rușinos cu coada între picioare după o lună și ceva de inactivitate pe blog. Dar am o scuză bună! Suuunt licențiată! Da. Am absolvit, am susținut lucrarea de licență și acum, mă pregătesc de admiterea la master. Oscilez între ASE și Universitatea București. Bătaie mare la ambele dar sunt convinsă că am să ma descurc.

În rest, totul bine și frumos. Am cateva postări speciale în zilele ce urmează. Deci, stați pe fază!

McDonald's - McMici și McPorc

De ieri, meniuri speciale la McDonald's. Puteți achiziționa timp de o lună de la aceste fast-food-uri, McMic și McPorc.


  • Sendvişul McMic costă 4,5 lei şi este compus dintr-o chiflă de 10 centimetri, muştar şi 45 de grame de carne de mici. Un Dublu McMic costă 7,9 lei.




  • Sendvişul McPorc, are o chiflă de 10 centimetri care conţine 113 grame de carne de porc, sos de muştar, ceapă şi 3 felii de castraveţi muraţi. Preţul unui sendviş McPorc este de 9,9 lei.

Campania "Săptămâni românești" se va desfășura în perioada 1 mai-2 iunie. Aceste produse vor putea fi achiziționate dupa ora 10:00. Promovare va fi una agresivă, produsele beneficiind de spoturi tv, printuri, outdoor, și social media. Imaginea campaniei este nimeni altul decât Mihai Bobonete pe care probabil îl știți din serialul Las Fierbinți sau din show-urile de stand-up comedy. 



1 mai

În niciun an, 1 mai nu m-a găsit în situația asta. Sunt implicată în atâtea chestii încât nu am timp nici să respir. Programul Google, licență, evenimentele mișto din luna asta...Pentru mine, săptămâna asta (legată cu Paștele) înseamnă stat în casă ca să scriu la licență, deadline-ul fiind 5 mai. Great, right? 25 de pagini până pe 5. 

Gata cu văicăreala!

Petrecere frumoasă românilor, distrați-vă la mare de 1 mai, sărbătoriți, beți, mâncați și uitați de toate! Sărbători fericite alături de cei dragi! 




Jurnal studențesc [part 12]

Data: 29.05.2013
Mood: Revoltată.
Melodie: The Pierces - Lies


Acum vreo două săptămâni, la cursul de Etica comunicării, titularii cursului au decis să ne aducă un invitat surpriză. Curioșii nevoie mare, ne-am strâns cu mic cu mare și ne-am dus la cursul respectiv care se ține vinerea de la ora 18:00 la 21:00 (noi glumim pe tema asta mereu, considerăm cursul ca fiind ca un pre-party înaintea dezmățului din week-end).

Invitatul surpriză era o doamnă de la o companie mare și când spun mare, chiar vorbesc serios. Gândiți-vă la una dintre primele companii înființate la nivel mondial. Aceasta ne-a prezentat compania în general, gama de produse, concurența etc. Prezentarea a fost una interactivă, s-a pus mult accent pe dialog și pe interacțiunea cu studenții.

Spre final, însă, duduia decide să ne pună niște filmulețe. Menționez încă odată numele cursului Etica comunicării, deci vorbim de niște chestii legale, de niște valori, norme etc. Reprezentanta ne pune niște filmulețe în care erau prezentate niște acțiuni caritabile desfășurate de companie. O strângere de fonduri, recondiționarea unor școli, amenajarea unor spații de joacă, sprijinirea femeilor cercetătoare etc.

Ce m-a frapat pe mine a fost discursul reprezentantei după ce am vizionat filmulețele. Aceasta a susținut că aceste acțiuni sunt făcute, și citez "din suflet". Say what? Stai puțin...Din suflet? Nu pentru imagine? Nu pentru promovare? Din suflet? C'mon! Asemenea imbecilitate m-a revoltat peste măsură. Tipa susținea că reprezentanți ai companiei au participat în repetate rânduri la strângeri de fonduri și au făcut numeroase donații anonime pentru că nu voiau să se afle că aceștia au făcut gestul. După, a susținut că totuși s-a aflat de aceste donații și nu își explică cum.

A fost o experiență groaznică. În 3 ani de facultate nu m-am simțit nicodată jignită, până în momentul în care am asistat la acest curs. Pur și simplu am fost tratați de doamna respectivă ca niște copii de grădiniță care nu au intelectul dezvoltat îndeajuns. Jignirea a fost și mai mare mai ales datorită faptului că nu vorbea unor studenți la Cibernetică, ci unor viitori specialiști în advertising și în PR. Deci, cam știau "cu ce să mănâncă" aceste acțiuni de binefacere.

Dezamăgire majoră pentru mine. Niciodată nu m-am gândit că voi spune asta despre una dintre cele mai mari companii globale. O dată cu participarea la acest curs, intenția mea de a lucra într-o multinațională, o corporație, s-a cam dus. Nu vreau să am de a face cu asemenea oameni. Doamna respectivă nu are nici o vină, acesta fiind doar "vocea" prin care compania și-a exprimat punctul de vedere. Dezamăgită sunt de poziția companiei, o poziție total nepotrivită pentru statutul pe care îl are.



Noaptea Agențiilor 2013

A trecut și Noaptea Agențiilor, eveniment așteptat cu sufletul la gură de oamenii interesați de advertising.

Am apucat să trecem doar pe la două agenții din păcate. Am mers împreună cu alții trei colegi la Webdigital.ro - știți voi, agenția aia specializată în PPC. Acolo unde lucrează Ionuț Munteanu și Smeu. Acum știți? Ok. Interesați direct datorită programului Google Academy, am mers prima dată acolo. Și nu am mai vrut să plecăm. Muzică mișto, socializare, oameni interesanți, Grolsch, atmosferă relaxantă.
Mai multe aici, pe pagina de Facebook.


Cunoscătorii știu că agențiile sunt deschise doar până la ora 00:00, deci fără mașină, îți este extrem de greu să ajungi de la una la alta. Plecând foarte târziu de la Webdigital.ro care are sediul pe la Budapesta, am ajuns doar până pe Căderea Bastiliei în Piața Romană la Frank Group. Super mișto și aici. Aici găsirăm petrecere tematică. Silent disco pyjama party. Căști nu mai erau, așa că ne-am tolănit pe salteaua imensă din mijlocul acoperișului și ne-am uitat la alții cum dansau, cum se machiau sau cum le cereau autografe lui Cabral și a sa soață, prezenți acolo. Am vorbit cu o mulțime de oameni mișto, am băut cockteiluri cu nume ciudate și ne-am cărat înainte ca orologiul să bată ora 12, cu intenția de a ajunge și pe la Eventures, dar am ajuns târziu în noapte, undeva pe la 01:30 și nu ne-a mai primit nimeni. :)

Overall, a fost super mișto. Experiența asta este un must-have pentru un om care este cât de cât interesat de această industrie. Pentru cei care habar nu aveau de acest eveniment, nu știu cu ce se mănâncă, aici o poză super mișto.


Olanda - România

Apropos de postul anterior, în care vorbeam de tata și spuneam că acesta ne-a crescut atât pe mine cât și pe  sor-mea ca niște băieții, fac o mărturisire. Ador fotbalul.
Chiar îmi place să mă uit la meciuri. N-aș da o partidă de fotbal pe nicio telenovelă plină de romantism.



Țin cu Steaua, iar momentul în care am hotărât să fac pasul cel mare, să-i spun asta tatălui meu, rapidist convins, a rămas încă momentul cel mai traumatizant al copilăriei mele. Sincer vă spun, m-am gândit că mă dezmoștenește și mă aruncă afară în stradă. A acceptat situația ca un domn ce este, și am stabilit de comun acord să nu urmărim amândoi niciun derby Steaua - Rapid.

Săptămânile trecute, România a fiert datorită campaniei de primăvară pentru Brazilia. Meciuri cu Ungaria și Olanda. Rezultate rușinoase. Un 2-2 tras de păr cu ungurii și un dezastruos 4-0 cu Olanda.

Eu nu știu ce mai caută Pițurcă la Națională. Sincer. Tu ca selecționer alegi să-i introduci în unșpele de start pe Stancu și Tănase. Cine este Stancu și de pe ce planetă ceea ce joacă el se numește fotbal? Iar Tănase, formidabilul Tănase e doar un măscărici care nu știe ce să facă cu mingea nici dacă ar avea instrucțiuni scrise pe ea. Și la pauză, îl scoți pe Adi Popa care a avut singura ocazie a României în prima repriză (și unica la sfârșitul meciului) ca să îl înlocuiești cu Torje. Ulterior îl bagi pe bătrânul  veteranul de Mutu care a pozat până la sfârșitul meciului doar doar ies niște poze mișto pentru Gazeta Sportului ediția de a doua zi.

De ce nu ai mers pe mâna lui Rusescu, a lui Tătărușeanu sau a lui Latovlevici (cel mai bun fundaș stânga al României - conform declarației lui Dragomir)?

Respectele mele pentru Mitică Dragomir. Întrebat de un prezentator extrem de enervant de pe canalul GSP (nu se putea altfel) ce șanse mai are România să ajungă la barajul pentru calificare, acesta a răspuns că șansele sunt nule. Prezentatorul vizibil iritat, a replicat că e prea dur cu echipa, că șanse sunt destule. Răspunsul lui Mitică: "maimuțoiule, nu cred că am văzut același meci."

După meci, Pițurcă a declarat că orice echipă putea încasa 4 goluri de la Olanda și el nu renunță cu una cu două (suporteri au scandat "demisia"). Ba mai mult, a sugerat că decizia de a folosi jucători de la Steaua a fost una neinspirată pentru că aceștia ar fi fost prea obosiți după meciurile tur - retur cu Chelsea.

Concluziile mele după toată tevatura asta este că România joacă execrabil și nu merită să ajungă în Brazilia. De asemenea, sunt 100% la 100% convinsă că Pițurcă e pe etnobotanice or something, pentru că un om sănătos la cap nu ar lua asemenea decizii.


Băieții lu' tata

Familia mea este formată din patru persoane: mama, tata eu și sora mea.

(Uite cum eu la 22 de ani, tocmai am scris o propoziție care ar fi putut fi scrisă de un copil de clasa I. Citesc cum am ales să încep postul asta și mă minunez... parcă sunt rândurile de început ale unei compuneri pentru copii care abia au învățat să scrie. :))) Tare sau ce?)

Revin. 

Tata, din păcate, nu a avut băieți. Dar a încercat să ne insufle nouă, fete, niște elemente masculine.
La un moment dat, acum câțiva ani, chiar ne spunea "baieții lu' tata". Știm (poate mai bine ca mulți băieți din ziua de azi) orice uneltă din atelierul lui, de la patent și șurubelniță în stea până la pistol de lipit și bormașină. L-am ajutat la tot felul de chestii tot timpul. Am ajuns la concluzia că a procedat bine, învățându-ne, atunci când l-am cunoscut pe actualul meu iubit, care nu știe nici să schimbe un bec. :)

Deci, băgați la cap, voi aștia care vedeți în femeie o ființă firavă care se sperie de un păianjăn, că undeva printre noi, sunt niște tipe care ar fi capabile să vă zugrăvească întreg apartamentul în timpul unui week-end cu băieții la mare. :)

Jurnal studentesc [part 11]

Data: 01.04.2013
Mood: Freaked out
Melodie: Madcon - Beggin'


După cum știți, subsemnata e în an terminal la Facultatea de Comunicare și  Relații Publice, din cadrul SNSPA-ului la specializarea Publicitate. An terminal=licență.

Am început să caut materiale pentru lucrare cam prin noiembrie. Am căutat o lună cărți și articole științifice legate de subiectul pe care îl abordez în lucrare. Însă din noiembrie, nu am mai făcut nimic.
Prin urmare, cea mai bună păcăleală (nu știu însă pentru cine...) de astăzi este că voi termina partea teoretică în două săptămâni, atunci când este termenul limită impus de coordonator. 

Minunat, nu?

Carla's Dreams feat Inna - P.O.H.U.I

Nu-mi place Inna!

Este fix stereotipul divei de Dorobanți care a descoperit că are puțină voce și s-a gândit că o carieră în muzică n-ar strica. Se bazează fix pe imagine, nu sunt hater-iță, dar uitați-vă și voi la un concert live de-al ei. Pe lângă faptul că cere un onorariu nesimțit, nu cântă bine. Nu zic că nu are voce, dar nu are voce WOW, e doar o altă voce într-o masă de ordinary voices. Dar să revenim, se bazează doar pe imagine (nici o aluzie la faptul că este imaginea Pepsi România). Arată bine, cu sau fără silicoane (cică e scandal mare că apare cu sâni mici într-un videoclip și cu sâni imenși în altul).

Nu ascult Inna. Nu-mi plac melodiile: 10 minute, Amazing, Deja-vu, Tu și eu, Love sau More than friends - și ce argument mai bun pot aduce pentru a-mi susține părerea decât să recunosc că am dat un search pe Google ca să pot înșirui aici câteva melodii de ale ei.

Îmi place în schimb, asta.

Melodia este cântată de Carla's Dreams împreuna cu mai sus numita, Inna. Ei bine, sună suuuuper bine. Versuri mișto, refren mișto. Melodie catchy. Iar freza Innei - priceless. Îmi place mult de tot!


De câteva zile fredonez doar:  P.O.H.U.I. / Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum.

Ce înseamnă P.O.H.U.I? Ei bine, este echivalentul rusesc a lui I don't give a f**k!


Vă spuneam de versuri, păi cum să nu te regăsești în următoarele?


Și-ai vrea ca cineva să fie lângă tine-acum… lângă tine-acum.
Și sunt momente...
Și chiar și zile...
În care bei chiar dacă știi că iei pastile,
În care ciocolata distruge-orice dietă,
În care pe la 12 noaptea-ți place ceaiul cu cotlete,
În care vrei să dormi și luni și marți pân’ pe la 9,
În care ai pantofi murdari chiar dacă nu mai plouă…
Dar ție ți-e P.O.H.U.I.

Harlem Shake

Eu nu mai pot cu Harlem Shake. Peste tot unde te uiți, pac (!) câțiva idioți încep să danseze isteric. Mă rog, să danseze e mult spus. Ăla nu e dans.
Eu cred că niște tipi drogați stăteau așa cuminței și au început să-și ia niște tripuri din alea ciudate. "Băi, cââââââââât de tareeeeeeeeeee ar fi să ne îmbrăcăm ca niște idioți și să dansăm?" "Daaaaaa, dude, asta e o idee genială!!!". Și așa a luat naștere febra Harlem Shake care a avut o virilizare cum rar mi-a fost dat să întâlnesc.

Eu așa idioțenie nu am mai văzut de la Gangnam Style și de la LMFAO.


Google Online Marketing Academy - AdWords

Sunt uluită că nu am scris deloc pe blog despre programul pilot al celor de la Google România.
Programul Google Online Marketing Academy a debutat în octombrie 2012. Adresându-se studenților din anii terminali și masteranzilor, aceste cursuri gratuite au avut drept scop, inițierea și instruirea în lumea AdWords-ului.

Ce este AdWords-ul? Păi, este vorba despre acele ads-uri plătite nonorganice (localizate sus sau în partea dreaptă) care apar la search-urile utilizatorilor de Google.

La ce folosește AdWords-ul? Promovare. Pe baza unor algoritmi nu foarte complicați, Google hotărăște ce anunțuri sunt mai relevante pentru utilizatori și le afișează pentru ei. Astfel, în loc ca aceștia să caute prin sute de pagini, pot accesa direct un link care îi duce pe un landing page relevant de unde pot achiziționa online ce îi interesează.

Încă nu-mi vine să cred că am facut, sau mai degrabă spus fac încă parte din acest program. Am urmat primul modul de 6 cursuri, la sfârșit obținând în urma unui examen, certificatul de Google Fundamentals. Am fost acceptată și în al doilea modul, iar după cele 10 cursuri, urmând să primesc (dacă promovez examenul), certificatul de Google AdWords Qualified Partner, certificat recunoscut mondial. Făcând parte din program, aceste examene nu le plătesc, dar acestea se pot obține și fără participarea în cadrul programul, contra cost bineînțeles. Din câte știu, susținerea fiecarui examen, costă cca 50 de euro.

Odată cu participarea la aceste cursuri, am învățat o mulțime de lucruri referitoare la SEO, CPC, CPM, CPA, QS. Într-o lume dominată de internet, sau mai bine spus, de Google, sunt convinsă că aceste certificate mă vor ajuta pe viitor în carieră. Mai ales că advertising-ul, promovarea în mediul online este noul must have al oricărui business.

Steaua - Chelsea

Cred că cea mai proastă specie de românii sunt aia frustrați.

După cum știți, Steaua București a întâlnit în cadrul competiției Europa League, echipa londoneză Chelsea. Asta după ce învinsese Ajax-ul.  În meciul tur, joc splendid al steliștilor, scor final 1-0. În retur, Steaua deși marchează, primește trei goluri și pierde calificarea.

Nu era ca și cum cineva se aștepta ca Steaua să elimine echipa care a câștigat Europa League anul trecut, așa că efortul băieților a fost lăudat de mulți. Au existat însă și frustrați care au criticat dur prestația steliștilor.

Se încheie partida din retur și intrând pe Facebook surprind o discuție pe Facebook între o bloggeriță destul de celebră, fană declarată a echipei Dinamo și un tip care susținea că nu este microbist. Ea, era extrem de fericită că Steaua a pierdut calificarea, el îi bătea obrazul, punctând că totuși nu ar trebui să aibă o asemenea atitudine față de o echipă românească și atingând-o ușor în punctul sensibil, Dinamo nici măcar nu visează la o asemenea performanță. Ea, nimic.

Și stăteam să mă întreb, e ceva mai enervant decât românii frustrați? Am urmărit ambele partide, atât meciul tur cât și returul. Ei bine, poate pentru prima oară în viață, m-am simțit mândră că sunt româncă. În momentul în care o mână de suporteri steliști cântau pe Stanford Bridge imnul Stelei, sau când strigau "România, România", m-am simțit atât de bine și parcă nici nu mai conta rezultatul partidei. Ce promovare mai bună a plaiurilor mioritice decât strigarea numelui țării în capitala Marii Britanii (apropos și de inițiativa Gandul cu a lor campanie "Why don't you come over?").

Respect pentru acei suporteri care i-au făcut pe jucători să simtă că joacă acasă, nu în deplasare. O atmosferă magică menținută până la sfârșitul meciului, chiar dacă echipa nu s-a calificat.

Nu mai era vorba că era echipa Steaua. Putea fi Dinamo sau CFR Cluj. Recunosc că m-am uitat și la meciurile lui CFR și chiar mi-a părut rău că au fost eliminați. Era vorba că era o echipa românească, că cineva din țara asta uitată de lume, putea să se facă remarcată. Să readucă undeva sus numele României pe harta fotbalului mondial.


Iar românilor frustrați care s-au bucurat de eșecul Stelei, le spun că sunt cea mai proastă specie ever.

Ninsoare în luna martie

Să o anunțe cineva și pe doamna Vreme că e luna martie, nu de alta, dar de dimineață în capitală a nins.
De câteva zile, în București bate un vânt teribil, iar acum, fulguiește. Este jumătatea lunii martie. Am avut destulă iarnă. Hai cu primăvara, zic.

Prognoza pe următoarele zile aici.

Ziua mamei

8 martie anul acesta m-a prins într-o stare extrem de proastă. Am fost (mă rog încă sunt) racită cobză. 
Tuse, febră, dureri în gât, ce mai - tot tacâmul. Stau închisă în casă de 5 zile (and counting...) și mă îndop cu medicamente, supe și ceaiuri. Nu am apucat nici să ies să-i cumpăr mamei tradiționalul buchet de frezii pe care i-l ofer an de an. 

În toată perioada asta de zăcut am realizat ceva extrem de important. De obicei, vorbesc cu mama strictul necesar: "Mamă, plec la facultate!", "mamă, calcă-mi cămașa.", "mamă, îmi trebuie bani pentru aia.", "mamă, lasă-mă în pace, mă mai stresezi mult? Am 22 de ani! Nu mă mai bate la cap atât!".

Ei bine, brusc mama în starea în care am fost a devenit mami: "mami, mă doareeeee...", "mami, s-a răcit ceaiul.", "mami, stai și cu mine până adorm".

Eu când sunt bolnavă am nevoie de mami a mea, mami aia de când eram mică. Știu ce se petrece, în subconștientul meu, mă gândesc că mama te face bine, nu medicamentele, nu ceaiurile.

Nu știu cum se descurcă ceilalți de vârsta mea când sunt bolnavi. Mă refer la studenții care pleacă în alte orașe. Răcesc și nu au pe a lor mami lângă ei? E trist...

Sunt convinsă ca peste ani, când deși având o viață a mea, o femeie independentă, cu o carieră stralucită, cu un bărbat puternic alături, tot voi fugi la mama să mă facă bine cand sunt bolnavă, pentru că doar ea mă poate face să adorm în 5 minute doar mângâindu-mi sprâncenele...

Te iubesc, mami!

Doliu

C'mon... Așa sincronizare?


Te pomenești că stau la coadă la Poarta Raiului sau a Iadului și se împing unul pe altul care să intre primul. Cine i-a pus să moară în același timp?

Oscar 2013

S-au decernat premiile Oscar 2013, statuete pentru:

  • Cel mai bun film: Argo
  • Cel mai bun regizor: Ang Lee ("Life of Pi")
  • Cel mai bun actor în rol principal: Daniel Day-Lewis ("Lincoln")
  • Cea mai bună actriță: Jennifer Lawrence ("Silver Linings Playbook")
  • Cel mai bun actor în rol secundar: Christoph Waltz ("Django Unchained")
  • Cea mai bună actriță în rol secundar: Anne Hathaway ("Les Misérables")
  • Cea mai bună imagine: "Life of Pi" (Claudio Miranda)
  • Cel mai bun film străin: Amour
  • Cel mai bun cântec original: "Skyfall", din "Skyfall" - muzica şi versurile de Adele 
Lista completă aici. 

Recunosc că astea erau și predicțiile mele, nu știu, anul acesta totul a fost destul de previzibil. Nu mi-a plăcut asta. În alții ani, existau surprize, în 2013, nu au fost. Cel puțin pentru mine.

Am aflat însă niște curiozități legate de gala din acest an, unele dintre ele chiar interesante. Spre exemplu,  Daniel Day-Lewis a devenit actorul cel mai premiat de către Academia americană de film, cu trei Oscaruri pentru Cel mai bun actor în rol principal. Jennifer Lawrence a devenit cea mai tânără actriţă (22 de ani) de două ori nominalizată şi o dată câştigătoare a Oscarului. Argo a devenit al patrulea film din istorie care a câştigat Oscarul pentru Cel mai bun film fără ca regizorul său, în acest caz Ben Affleck, să fie nominalizat la Cel mai bun regizor. Seară proastă pentru Lincoln. Din 12 nominalizări, acesta a reuşit să câştige doar pentru Cel mai bun actor şi pentru Cea mai bună scenografie.

O altă raritate a serii a fost Oscarul câştigat de două filme pentru Cel mai bun montaj de sunet. Cu peste 6000 de buletine de vot completate de membrii Academiei, egalitatea la puncte este foarte puţin probabilă, însă  în 2013, egalitatea a fost între Zero Dark Thirty, probabil marele perdant al serii, şi Skyfall.


Pentru ținutele de pe Red Carpet, click aici.

Bogdan Naumovici

Au trecut săptămâni întregi de când a fost la prelegerea susținută de Bogdan Naumovici. Între timp, am terminat proiectele finale pentru cursuri, am susținut și promovat toate examenele, am predat structura licenței și am și început ultimul semestru de facultate. Deși a fost o perioadă aglomerată pentru mine, încă țin minte fiecare detaliu al întâlnirii...

Despre Bogdan Naumovici - publicitarul găsiți foarte ușor informații cu un search pe Google. Cel mai bun publicitar al deceniului, cele mai reușite campanii românești, numeroase premii naționale și internaționale și o carieră fulminantă la Leo Burnett.

Aici, pozele de la prelegere.

Despre Bogdan Naumovici - omul, am aflat niște chestii destul de interesante, pe parcursul întâlnirii. Mi-a plăcut foarte mult faptul că ne vorbea despre cariera sa de la începutul advertising-ului în România. A fost minunat să aflu anumite detalii despre industria publicității în țară. Problemele întâmpinate cu legislația, reglementările stricte, faptul că nu puteau gândi "out of the box" în ceea ce privește declinările conceptelor publicitare, datorită faptului că singurele canale de distribuție erau doar cele tradiționale.

Omul Naumovici ne-a mărturisit că a lucrat ca asistent aproximativ 3 ani, făcând cafele și tot felul de comisioane "celor de mai sus". Am apreciat sinceritatea sa, faptul că nu îi era rușine să recunoască că a început de jos.

Fiind studenți la Publicitate, Naumovici ne-a dat câteva sfaturi legate de industria în care ne pregătim să intrăm sau în care sperăm să intrăm.

Să înveți în permanență, să ai răbdare, să gândești în ansamblu, să fi conectat în jur, să fi open-minded, sunt doar câteva sfaturi date de el. Ne-a atras atenția să gândim precum consumatorii, nu precum un public specializat. Să ne intre bine în cap că în meseria asta o să vindem atât oamenilor din corporații cât și unei bătrâne dintr-un sat uitat de lume. Să răsfoim revista Forbes dar să ne uităm și la Românii au talent sau Măruță.

Îl apreciez pe Bogdan Naumovici de pe vremea când Apropo tv se numea Marcă Înregistrată. Nu ratam nici o emisiune și țin minte că îmi notam spoturile care îmi plăceau foarte tare.

Am aflat insight-uri ale industriei și am savurat povestirile lui amuzante. Ba chiar ne-a dezvăluit cum i-a venit ideea campaniei de la Altex (spotul cu era tasu' mă ). Overall, experiența asta a fost una extraordinară.

Nu știu dacă voi mai avea ocazia să mai fiu față în față cu el vreodată, cum știu și că nu pot îndrăzni să visez să lucrez cu el. Însă tot ce pot spune e că, în fața lui, jos pălăria. Un om carismatic și un profesionist desăvârșit.

Versuri melodii

Eu nu aș putea trăi fără muzică. Ascult muzică non-stop. Când eram mică, țin minte că ai mei mă culcau pe muzica lui Julio Iglesias. Îmi aduc aminte că rămâneam cu sor-mea acasă și ascultam la maxim (maxim e mult spus - aveam un radio vechi căruia îi mai funcționa doar o singură chestia din aia unde băgai caseta) hiturile anilor '80-'90. Aveam sute de casete din alea pe care trebuia să le derulezi, numai cu muzică. Și după ce pleca mama la serviciu, selectam noi din ele pe acelea care ne plăceau.

Am crescut și o dată cu descoperirea epică a Youtube-ului am început să ascult formații precum: The Cars, Pink Floyd, Nirvana. Dup'aia m-am îndreptat spre stilul indie - tocmai pentru că îmi oferea posibilitatea de a fi diferită. De a asculta altceva decât toate melodiile comerciale.

Sunt mândră de gusturile mele muzicale în momente în care îmi trec pe la urechi pasaje muzicale din hiturile generației mele. Exemplific:



Versuri:

Iubesc haita și căţelele
Care mai ridică coada
Nu-mi place în casă, nu sunt de rasă
Îmi place afară
Sunt maidanez, băi

Sunt un câine rău, eu rup lesa
Nu ma poţi dresa, nu execut când zici “Culcat”.


Versuri:
Eo, eo, e un superman
Charismatic, fantastic, criminal
E un heartbreaker, body inspector
Dar chiar şi-aşa, bine că n-are verighetă

Stinge lumina, arată-mi calea, 
Pune mâna pe mine, simte chemarea
Inimii mele, inimii mele
Ştiu că îţi face plăcere

Fetili, Buna seara fetili! 
Bine v-am gasit aicea! 
Azi cred c-o sa moara fetili, 
M-am imbracat frumos, asortat cu ghetili.
Sapca pe ochi, ochelarii fumurii, 
Bluza stramba, sa nu uitam scobitorili! 
Intru-n club, ba sa moara smecherii

Aw, e biniditat
Fetili se misca biniditat
E biniditat
Fetili se misca biniditat
Ca ii binibinibinibinibiniditat 
I said raptotraptotraptotpa. 

Dau o fugă în oraș după domnișoare
Că nu mai am niciun loc gol de parcare
Și o să parchez la ele în dormitoare
Azi o ardem în deplasare

Și acum bomboana de pe colivă...

Versuri:
Hai baga mare hai gagico baga tare
Ai temperatura mare pe la...intre picioare
Hai baga baga vad ca incepe sa-ti placa
Iti dau ceva ca sa-ti treaca scot sabia din teaca.

Paza ca vine si se urca pe tine
Hai date date la o parte daca tie ti-e rusine
Lasa-ma pe mine
Aoleu tine-o ma ca fata arde arde
Haide ma iao ma ca arde arde.

Si daca o prind sa vezi ce ii fac
Si jur nu mint ca o dezbrac
Si cand danseaza danseaza uite cum basu-i vibreaza
Imi place cand da din fofeaza
De-mi face ochii sfarleaza.


I don't wanna live on this planet anymore...

Valentine's Day

Ați observat tendința masculilor de a cumpăra femeilor trandafiri? Care e faza? Poate fetii îi plac crinii sau freziile - nu, domnule, BANG! Trandafiri. La orice ocazie, trandafiri. Probabil se gândesc că sunt mai scumpi și gagica va fi mai mulțumită. Poate au acasă un specimen care le zice: Mi-ai luat lalele? Pai, alea costa 3 lei firul! Atât însemn eu pentru tine? 3 lei? Nu puteai să cumperi și tu trandafiri....
Așa că masculul, pentru a evita scandalul cumpără întotdeauna trandafiri. Neapărat roșii.

Poate băgați și voi la cap, băieți că mai există și alte tipuri de flori. Nu numai trandafiri.

E un boom la florării în preajma sărbători de Valentine's Day. Comenzii peste comenzii de trandafiri. Eu mă amuz teribil când văd masculii pe stradă cu buchetele lor. Ma amuz poate la fel de tare ca atunci când îi văd cărând geanta fetei cu care se plimbă. (Specimenul ăsta e epic. Poate fi ceva mai penibil de atât?)

Când credeam că am scăpat de Valentine's Day și nu mai sunt nevoită să văd la tot pasul sute de chestii roz, pufoase, roșii, brizbrizuri etc, sor-mea îmi trosnește o veste. Am scăpat de Valentin, dar pe 24 e Dragobetele, sărbătoarea tradițională românească. Really?

Aș prefera ca lunile februarie și martie să nu existe. Din ianuarie să trecem direct la aprilie. Pentru că ce credeți oameni buni? Se termină cu Dragobetele începe Luna lui Marțișor.

F**k this shit! Emigrez în țara lui Thanksgiving.

Ioana Tufaru si Acces Direct

Din ciclul "Ce se mai intampla in Romania" prezint:

-Ioana Tufar, invitata in platoul emisiunii de mega succes, Acces Direct a fost pusa sa foloseasca betisoare de urechi in direct, iar ulterior a fost numita "jegoasa", pentru ca betisoarele folosite contineau mizerie. Repet: In direct!
-colegii de breasla si nu numai au sarit la gatul frumoasei prezentatoare. (Papagalul de Bendeac a scris pe blog si a dat 'nspe mii de declaratii in ziarele de scandal).
- dupa incidentul cu Ioana Tufaru din emisiunea Simonei Gherghe, a doua zi, prezentatoarea a inceput sa planga in timpul emisiei, motivand ca intentia sa si a emisiunii nu a fost sa o jigneasca pe Tufaru. Citez: "Ioana, noi nu am vrut sa radem de tine".

P E N I B I L ! ! !

Nu-mi vine sa cred ca traiesc intr-o astfel de lume.
Recunosc ca decizia de a nu ma mai uita la TV a fost cea mai buna decizie a vietii mele! Fara exagerare. Sunt absolut convinsa ca TV-ul m-ar fi indobitocit. Mai bine raman la cartile mele, la internet-ul meu, unde eu imi pot selecta informatiile care ma intereseaza si nu sunt obligata sa aud sau sa vad toate tampeniile impuse de altii.

Traim in Romania...din pacate!


Jurnal studentesc [part 10]


Data: 08.02.2013
Mood: Sick and tired
Melodie: Michael Jackson - Bad

Unul din cursurile din anul III de la FCRP se numeste Creatie Publicitara. Pentru mine, este un dar de la D-zeu, mai ales ca informatiile pe care le-am primit la aceasta materie, se adreseaza mai ales creativilor dintr-o agentie de publicitate. Si eu, un viitor copywritter in devenire, am ascultat cu placere aceste informatii si le-am inmagazinat in creierasul meu.
Am avut pe perioada semestrului, teme de facut: sa identificam niste executii de spot dupa un anumit format, sa comentam campania "1984" a lui Apple, sa realizam un slogan pentru o clinica de stomatologie si in final, ultima tema, sa comentam o campanie publicitara dezastruoasa.
Mi-am ales campania Cozonacul - Miraculos de la Chocolat. Un mare fail, dupa parerea mea.
Mai jos, parti din lucrarea mea.

       

"Cei de la Spider Advertising (?), care s-au ocupat atât de partea creativă cât și de producția în sine a spotului, au vrut să facă un spot neconvențional, care să nu se încadreze în tiparele obișnuite. Așadar, campania desfășurându-se în preajma unei sărbători tradiționale creștine, s-au gândit să urmărească acest fir. Spotul spune povestea unui Iisus modern, hippiot, în blugi, care încercă să-l învie pe Lazăr. Scena este plasată în fața unei deschizături dintr-o clădire (“mormântul”) iar personajul care îl interpretează pe Iisus, ține mâna îndreptată într-acolo și-i rostește numele persoanei decedate. Nu se întâmplă nimic. Lumea adunată să vadă minunea, este dezamăgită. (...)

Aș vrea să punctez aici, ceva legat de “credinciosii” adunați să vadă minunea. Întâlnim personaje precum bunicuța cu nepoțeii, “la femme fatale” - duduia îmbrăcată în rochie roșie, eleva conștiincioasă, hipsterul pe bicicletă, studenta (cea din spate cu ochelari), corporatistul îmbrăcat în costum, și muncitorul pe șantier cu șapca sa murdară. Ei probabil au vrut să sugereze că produsul se adresează unui target extins, că oricine poate mânca cozonacul lor. (...)

Iisus are și adepții biblici pe lângă el, apostolii. Cel care salvează situația, este unul dintre aceștia. O variantă modernă a apostolului Petru, îmbrăcat la costum, folosind apelativul “boss”, scoate din buzunarul interior al sacoului, cozonacul Chocolat. Toți sunt uimiți! Iisus întinde cozonacul spre deschizătură și dinăuntru, își face apariția Lazăr. Urmează vocea annocer-ului: “Cozonacul Chocolat - miraculos”. (...)

Spotul a fost blamat. Atât prin comentarile lăsate pe pagină de Facebook, prin comentarile utilizatorilor pe canalul brandului de Youtube cât și pe forumuri, și de bloggeri etc. Iqads a spus despre acest spot că urmărește “motivul shaormei cu de toate”.

Un prim argument pentru a-mi susține părerea că acestă campanie este una proastă ar fi că poziționarea brandului a fost complet distrusă prin crearea și promovarea spotului. În timp ce poziționarea lui Chocolat high class, ne duce cu gândul la o mică brutărie din Paris unde se servesc croissante cu unt, ciocolată fină, prăjituri delicioase și cafea cu diverse arome, în spot, decorurile insipide, total neinspirate ne duc cu gândul la o brutărie mică de cartier.

De asemenea având o targetare “pour les connoisseurs” (pentru cunoscători), implicarea unor personaje atât de diverse distruge clar și această valoare a brandului.

Se observă clar, că nu s-a făcut un research complet, atât în ceea ce privește brandul ca esență, valori, cât și în privința publicului căreia i se adresează. Probabil au mizat pe strategia “și publicitatea negativă e tot publicitate”.  (...)

Limbajul de cartier, cu iz manelistic sugerat de apelativul “boss” intră în directă contradicție cu însuși numele business-ului. Boutique Restaurant (World Unique Concept) Chocolat Creteaur de Gout, un alt motiv pentru care consider acesta campanie ca fiind una proastă.

Însă cel mai important argument ar fi decizia de a asocia în spot ideea unui Iisus care nu se potrivește deloc cu imagina creștină pe care mulți dintre consumatori o au. De fapt, întreaga poveste a fost gândită greșit. S-au folosit de aceste elemente creștine într-un mod umoristic care a deranjat pe mulți. Aceștia au putut considera că se ia în râs numele Domnului, sau că se aduce o batjocură imaginii lui Dumnezeu sau a Bisericii. Biserica, credința sunt niște principii în viața românilor destul de importante. Ascocierea acestor elemente creștine care au o încărcătură mare în mentalul colectiv cu elemente moderne, pline de kitch, a avut un rezultat negativ. (...)"







Why don't you come over

Ridicarea restrictiilor de munca pentru bulgari si romani expira anul viitor, asa ca englezii (nu "englejii", people) au demarat o campanie de convingere a romanilor si a bulgarilor ca viata in patria pub-urilor nu e buna. Deci, impotriva emigrarilor. Cu mesaje de tipul: "aici ploua mereu", "preturile sunt ridicate", si "mancarea e proasta", englezii spera sa impiedice anul viitor un val de emigrari.

Iar romanii inventivi, au contraatacat. Mandra tare sunt de aceasta initiativa! Chiar mandra! Gandul impreuna cu agentia de publicitate GMP au demarat o campanie denumita "Why don't you come over", campanie care are drept scop, promovarea Romaniei. In opinia mea, cu mult mai reusita decat epic fail-ul lui Udrea care a costat si 'nspe sute de mii de euro.
"Why don't you come over" merge pe principiul: ok, voi nu ne vreti, noi va vrem. Deci, veniti voi in Romania!

Campania are doar print-uri, cu mesaje extrem de bine alese precum: "Charles bought a house here in Romania. And Harry has never been photographed naked once". Sau: "Half of our women look like Kate. And the other like her sister". Si: "We have the most beautiful road in the world acording to your top motoring show" (Top Gear).

Campania a fost viralizata rapid! Presa internationala a fost scandalizata de aceste mesaje, iar campania a fost discutata pe larg de marile cotidiene mondiale. Mai multe aici. Si in presa interna s-a discutat despre acest subiect. Cristian Tudor Popescu a scris un editorial fabulos, in care lauda creativitatea romanilor.

Romanii au fost invitati sa compuna si ei mesaje printr-o aplicatie pe Facebook. Astfel, strangandu-se mii de astfel de print-uri, cu mesaje geniale.

Am reusit si eu sa adaug un astfel de mesaj, pentru ca am uitat sa mentionez faptul ca Facebook-ul a oprit intre timp aceasta aplicatie. Aceasta a rulat timp de 3 zile. Gandul lucreaza acum la crearea unei aplicatii proprii. Mesajul meu in print screen-ul de mai jos.




Later edit:

Dupa intreaga serie de print-uri, dupa un teasing de cateva ore, pe pagina de Facebook a cotidianului, s-a dat startul unei noi actiuni: "tu, ca roman, inchirieaza-i unui englez o canapea". Pe principiul "host a British". Super geniala ideea. Again. Click aici pentru aplicatie.

Revin cu detalii.

Facebook strikes again!

Facebook-ul a decis sa ma trolleze grav. Asa, ca de inceput de an. WTF, Mark, asa cadouri le faci tu utilizatorilor la inceput de an?
Desi am optiunile de navigare securizata, notificarile autentificarii, aprobarea autentificarilor, activate, se pare ca ele nu functioneaza. Desi primesc mail-urile si mesaje text pe telefon cand ma loghez de pe alt IP, Facebook-ul nu se poate abtine sa nu dea like-uri in numele meu. Si nu oricui...

Ma innegresc la fata de nervi, imi ies aburi prin urechi precum personajele din desene animate cand vad urmatorul mesaj in notificarile recente: "Ioanei ii place Liviu Guta". Si apare poza manelistului cu moaca aia ranjita de luat la pumni.

Ce dracu' se intampla??? Am schimbat parola, am securizat la maxim setarile de logare. Chestia asta dureaza de vreo 3 zile. In seara asta, am fost sfatuita sa blochez pagina respectiva. Ei, bine, pagina nu se poate bloca, iar singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa denunt pagina ca fiind spam.

Sper sa se rezolve...nu mai vreau ca si maine sa-l mai plac neintentionat pe Liviu Guta.

Harul - Raluca Baceanu

Raluca Baceanu a scos un nou roman!!!

Cine este Raluca? Pai sa vedem...
Ada Ioana Raluca Băceanu, poet, romancier, eseist. S-a născut pe data de 29 decembrie 1993, la Bucureşti. Absolventă a Colegiului Naţional Spiru Haret, studentă la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie. Debut absolut – 2009. Publică poezie în antologia Bal la palat, Editura Granada, 2010, proză în anto­logia Balaurul şi mioriţa, Editura Eagle Publishing, 2011, şi în antologia Dincolo de noapte, Editura Millennium Books, 2012. Roman: Călătorie prin mintea unei adolescente, Editura EuroStandard, 2009, reeditat în 2010 la Editura Litera Internațional.
Premii literare: Premiul I la Simpozionul Internaţional Adolescentul miop al lui Eliade în universul şcolii româneşti contemporane (2010), premiul I la Concursul Naţional Simboluri în universul cunoaşterii (2012), premiul I la Simpozionul Municipal Adolescenţii de azi pentru Europa de mâine (2012).


Am scris aici despre primul roman al acestei tinere scriitoare, "Calatorie prin mintea unei adolescente". La aproape 3 ani, dupa aparitia acestui dintai roman, viata Ralucai s-a schimbat. A absolvit liceul, si a intrat la facultate la Universitatea Bucuresti la Istorie. Nu a neglijat absolut deloc scrisul si a avut o incursiune fulminanata (si rapida, as putea adauga) in literatura fantasy cu niste povestiri care au fost incluse in niste antologii. Acum, autoarea a decis sa faca pasul cel mare si sa scrie o trilogie.

Raluca a scris primul volum "Harul" din trilogia cu acelasi nume.

Prezentarea volumului:
"Îngeri, demoni, fantome, mister și pasiune. Harul, primul roman paranormal romance din literatura română, urmărește transformarea lui Amy dintr-o adolescentă timidă și marginalizată într-una puternică și îndrăzneață. Aici este momentul când viața ei ia o întorsătură neașteptată și când convingerile și temerile din trecut pe care credea că le uitase încep să se adeverească. Tocmai când viața ei părea că devenise normală, dintr-o simplă dorință totul se schimbă. Misterele și secretele se adâncesc și sunt la ordinea zilei.
Harul, prima parte a trilogiei cu același nume, evocă viața adolescentei Amy de dinainte de dramatica schimbare și până la consecințele fatale pe care le poate avea contactul permanent cu Lumea de Dincolo. Rămâne de văzut dacă va reuși Amy să trăiască la granița subțire dintre cele două lumi. "

Extrase din carte:
"– Pentru numele lui Dumnezeu, Amy! Iubeşti o fantomă! E imposibil să fi fericită alături de el. Va veni o vreme când va trebui să treacă în Poartă. Nu va sta la nesfârşit pe lumea asta cu tine. Nu uita! zise Andrei furios.
...
Ceea ce avea să se întâmple am surprins cu încetinitorul. Am văzut o maşină cum se apropia în viteză de mine. Nu încetinea iar eu mi‑am simţit muşchii blocaţi. Eram blocată în propriul corp de propriile funcţii motorii care nu mai funcţionau. Am văzut doar cum maşina se apropie din ce în ce mai mult de mine. ...
M‑am apropiat de el şi mi‑am apropiat buzele de ale lui. Am simţit cum un curent trece de la el spre mine, în întreg corpul meu şi cum o energie de la mine trece spre el. Nu era un sărut, cum erau cele de pe vremea când eram umană, vie, era altfel, ca şi cum întreaga noastră materie s‑ar fi amestecat şi ar fi devenit un corp, o singură entitate."


Cartea se poate comanda de aici. Cunoscand-o personal pe autoare, promit ca daca veti dori, va voi face rost de autograful ei. Si, cine stie, poate si de un intalnire face to face.

Sunt norocoasa sa cunosc o asemenea tanara talentata, plina de viata, creativa. Raluca nu este numai o scriitoare excelenta, este de asemenea un om bun, un suflet mare.

Se cauta job.

Daca vreodata voi ajunge sa lucrez intr-o multinationala/firma importanta/agentie de advertising/ etc in departamentul de Resurse Umane sau Recrutari, voi avea grija ca atunci cand primesc mail-uri de la potentialii viitori angajati, sa le trimit celor respinsi un mail in care sa le spun ca sunt respinsi. Pentru ca e al dracului de frustrant sa trimiti 'nspe mii de mail-uri pentru joburi, internshipuri, and stuff si sa nu primesti niciun raspuns.

La dracu'! Macar un mail standard! Nu te vrem, keep trying elsewhere!
Hai cu reject-ul!!!

Jurnal studentesc [part 8]


Data: 19.01.2013
Mood: Anxious
Melodie: Muse - Feeling good



ONCOMMUNICATION este o serie de intalniri inspirationale intre actualii si viitorii profesionisti ai industriei de comunicare. SNSPA este in spatele acestui program excelent.
Pana acum s-a desfasurat o singura intalnire. La aceasta a fost invitat Adrian Botan, de la McCann. Intalnirea a durat 2h. De la ora 20:00 - 22:00. Am aflat lucruri interesante, lucruri pe care le poti afla doar de la acesti specialisti care activeaza in domeniul advertising-ului. In plus, am primit niste insight-uri folositoare pe viitor, in legatura cu meseria de advertiser.

Intalnirea viitoare este programata pt 21 ianuarie 2013. Iar invitatul va fi, nici mai mult nici mai putin decat BOGDAN NAUMOVICI. (drum rool please!!!). Desi am examen la prima ora a diminetii, no way in hell I'm gonna miss this!

E un vis indeplinit! Datorita lui si a lui Andi Moisescu, m-am indreptat spre advertising. Oportunitatea de a-l vedea, de a-l asculta e echivalenta cu intalnirea unui baietel de 5 ani cu Messi (sau un alt fotbalist bun).

I can't wait! Revin cu detalii, stay tuned.

Prietenia dintre o fata si un baiat

Nu ma inteleg bine cu fetele. Mi se par a fi false, barfitoare, si enervante. In toata existenta mea, nu tin minte sa ma fi inteles bine cu mai mult de doua fete. Prima este o colega pe care o cunosc din clasa a II, iar a doua este verisoara mea. Atat in ceea ce priveste fetele. In schimb, toata viata am fost prietena cu baietii.

Avantajele prieteniilor cu baietii:
-scapi de toate discutiile alea useless referitoare la make-up, oufit-uri, baieti buni.
-nu poti ajunge in situatia de a va certa pe un acelasi baiat de care va place (doar sa nu fie gay).
-vei fi protejata de ei. Nimeni nu se va lua de tine.
-baietii sunt sinceri. Poti sa fi sigura ca daca unul dintre ei, iti spune sa nu-ti mai prinzi parul, o zice sincer, nu din invidie.
-de multe ori nu cheltui bani, doar nu pui tu ca singura fata din gasca, bani pentru ceva ce trebuie cumparat.
-mergi pe stadioane si in cluburi unde nu te poti duce cu fetele.
-te angajezi in niste discutii destul de interesante cu acestia. Discutii pe care nu le-ai fi avut niciodata cu fetele.
-baietii iti vor spune (sincer) daca iubitul tau este ok sau trebuie sa-ti gasesti pe altul.
-le poti cere sfaturi legate de iubit.



Dezavantajele ar fi ca:
-ajungi sa inveti toate site-urile porno si termenii specifici din acest domeniu.
-ajungi sa te uiti si tu dupa fundul sau sanii uneia si sa o notezi.
-baietii nu vor intelege de ce esti irascibila o saptamana din luna.
-nu poti despre chestii feminine cu ei. Chiar nu (!!!) poti sa le vorbesti baietilor de ultima ta partida fabuloasa de sex.
-vei participa fara sa vrei la concursuri stupide gen: "cine ragaie mai tare", "cine zice cea mai urata injuratura de mama" sau "cine bea cea mai multa bere".
-la betie sigur unul dintre ei va flirta cu tine si va regreta a doua zi. Partea buna e ca veti trece peste asta rapid.
-insa cel mai mare dezavantaj ar fi ca niciodata un baiat din gasca, nu te va vedea ca ceva mai mult decat o prietena. Si ce faci in situatia in care esti indragostita de unul dintre ei?

Despre mine


Incep prin a spune ca titlul postarii este cel mai idiot titlul pus de mine la vreo postare in 5 ani de activitate pe acest blog. Nu stiu cum as putea sa o denumesc altfel...
Dar hai, lasa titlul, citeste mai jos...
  • Fiecare dintre noi cunoaste tipa aia buna, care este visul oricarui baiat. Tipa aia care parca pluteste atunci cand merge. Care pare a fi cea mai norocoasa fiinta de pe acest Pamant. Banii, frumusete, faima, minte. E tipa aia care oricare dintre noi vrem sa fim. 
  • Fiecare dintre noi cunoaste si tipa aia care se lupta cu kg in plus, tipa care nu a sarutat niciodata un baiat, tipa care primeste porecle rautacioase. E tipa care primeste atentie fara sa o vrea. Ea vrea doar sa fie lasata in pace, ignorata.
  • Fiecare cunoaste o tipa tocilara. Exact, aia. Cea care nu se duce nicaieri niciodata. Care sta cu capul in carti. Care crede ca prin lectura evadeaza din realitatea ei limitata.
  • Fiecare cunoaste si tipa emo sau rockerita. Sau tipa care are cel mai frumos prieten. Tipa populara care este sufletul petrecerii. Tipa care este inconjurata in permanenta de gasca ei de fete. Sau tipa al carui nume nu l-ai stiut niciodata. 
  • Fiecare cunoaste tipa aia super inteligenta care face Medicina, ASE-ul si Dreptul in paralel. 



Eu am cate putin din toate. Sau din toate, nimic.


Nu sunt si nu am fost niciodata frumoasa, cel putin nu in sensul de Scarlett Johansson. Nu am avut niciodata masurile perfecte. Nu m-am putut lauda niciodata cu corpul meu. Nu am putut zice niciodata: "ok, am soldurile late, dar macar am sanii mari". Nu am avut niciodata parul ala drept din reclamele la sampon. Haine scumpe sau ultimile gadget-uri nu mi le-am permis.
Nu am fost genul care poarta fuste scurte si pantofi cu toc, ci mai degraba tenesi si hanorace. Rar ma machiez. Prefer sa dorm minute in plus decat sa mi le petrec in oglinda.
Niciodata nu mi-a placut sa fiu ca ceilalti. Nu ascultam nu-stiu-ce formatie pentru ca era cool. In toata adolescenta mea mi-am pictat unghiile negre. Nu imi cumparam rochie verde pentru ca se purta verdele. Nu mi-am facut suvite roz cu tinctura de castelani. La naiba, in semn de protest pentru eticheta formala, la balul de clasa a VIII, m-am imbracat in pantalonii negri si mi-am pus tricou cu AC/DC.
Cei mai buni prieteni ai mei sunt baietii, nu m-am inteles niciodata bine cu fetele. Iar la intalnirile cu gasca, sunt sufletul petrecerii. Ii fac pe toti sa rada.
Nu am respectat niciodata regulile. In primul an de liceu, era sa fiu exmatriculata pentru absente. Mi-am bagat picioarele in ea de materie (muzica), atunci cand profa mi-a dat 1 si am iesit din clasa urland si nu m-am mai dus la orele alea niciodata. Daca mi se spunea sa nu fac o chestie, o faceam. O simteam ca o provocare. Inca fac chestia asta foarte des.
La sfarsitul anul II de facultate, la ultimul examen am scris ce stiam in 10 minute si am plecat sa-mi iau bilete de la gara. Iar a doua zi la ora 5 eram in trenul spre Mangalia. Traieste clipa! - e motto-ul meu!
Citesc pentru ca imi place. Citesc de la romane "grele" Dostoievski like, pana la chick-lit-uri si reviste de specialiatate. Imi da posibilitatea sa evadez un pic din cotidian. De asemenea, consider ca e bine sa fi un om care este avid de cunoastere. Tot ce e nou, interesant, chestiile ciudate, curiozitatii, imi place sa le stiu, sa aflu despre ele, sa ma documentez.


Desi sunt asa cum sunt, lumea ma iubeste. Prietenii, familia si iubitul. Nu pentru ca as fi frumoasa, sau desteapta. Populara sau din contra. Mi se spune des ca il am pe "je ne sais quois". Nu poate fi definit acel ceva care ii atrage pe cei din jur la mine. Si sincer, imi place mult mai mult sa fiu apreciata in felul asta. Nu mi-ar placea sa fiu apreciata de cei din jurul meu pentru ca arat bine.

Fi tu insuti si lumea intreaga va fi la picioarele tale!

Fuck buddies

Situatie:
El si ea. Fuck buddies dar cu reguli bine stabilite. El poate vorbi cu cine vrea, se poate intalni cu cine vrea, poate sa si-o traga cu oricine vrea. Ea, nu. El trebuie sa fie pentru ea, singurul specimen masculin din viata ei. Mai exista si o alta regula: no strings attached. Fara sentimente.
Regulile au fost incalcate, si cum era de asteptat, dupa o relatie de 1 an jumatate, ea s-a indragostit de el. E topita dupa el, se tine dupa el non stop, ii face toate poftele, ii ofera toata atentia si dragostea pe care el o vrea. Problema e ca ea vrea mai mult. I-a cerut lui sa oficieze relatia. Sa treaca de la fuck buddies la o relatie de cuplu. El, nu vrea.

Doi prieteni sunt in situatia asta. Mi-a fost cerut sfatul si la prima vedere, lucrurile erau destul de simple. Chiar daca tipa nu e usa de biserica si e nu ceea ce ai numi o "fata cuminte", am sprijinit-o si am sfatuit-o sa incheie orice contact cu el. Nu vrea nici in ruptul capului. Se ascunde sub pretextul ca il vede mereu, facand parte din aceasi gasca de prieteni. Femeie, si eu am fost in situatia asta, si am renuntat la toti (!) pentru a nu-l intalni pe el (fostul). Am luat-o de la capat cu altii, am incercat sa cunosc alte persoane, am iesit, am socializat. Am sfatuit-o sa iasa, sa incheie orice fel de relatie (fie ea si de amicitie) cu el. Nu vrea. Considera ca ea e singura care ii poate oferi dragostea de care are el nevoie. OMG! "El, nu are nevoie de dragostea ta. Doar te foloseste!!!" Nu intelege asta.

El e genul care "arde orice prinde". Nu ii prea pasa de sentimentele ei, de ceea ce-i provoaca ei prin indiferenta cu care o trateaza. O suna din cand in cand si si-o trag. Are o prietena oficiala cu care ar vrea sa se insoare. Tipa de care vorbeam mai sus e doar o gagica din multe altele cu care vrea sa si-o mai arda intre timp. Il condam pentru ce ii face. Tipa, indiferent de cat de "bitch" este, nu merita tratamentul asta. Plus ca, el a fost cel care a instaurat regula ciudata cu "eu am voie cu mai multe, tu nu". Era logic si normal ca neavand niciun alt contact cu un alt barbat, ea sa se indragosteasca de el.

Ea este doar o fraiera, el un tip smecher. Ea vede in el viitorul, el vede in ea doar o partida de sex fara obligatii. Ea a fost gata sa renunte la tot pentru el iar el, nu ii acorda niciun sprijin niciodata.

Stateam sa ma gandesc cate alte sute, poate mii de femei se regasesc in acesta situatie. Cate altele se complac in acest joc murdar al dragostei? Cate altele cred orbeste intr-un barbat care nu le merita? Cate lacrimi varsa aceste fete pentru tipi carora nici macar nu le pasa de ele?

E trist ca se intampla asta, si daca as putea sa ajut in vreun fel, as scrie sute de carti, as sustine conferinte, as imparti pe strada flyere, as publica zilnic articole pe blog pentru a schimba acesta mentalitate feminina. Le-as incuraja sa fie tari! Sa treaca peste! Sa vada dincolo de ochii si farmecul lui. As incerca sa le ajut, sa vada ca merita mult mai mult, ca nu sunt singure. Ca cineva e langa ele cu un sfat bun, pentru ca altfel, dintr-o situatie banala se ajunge la tragedii. Si nu se merita...