Despre mine

Incep prin a spune ca titlul postarii este cel mai idiot titlul pus de mine la vreo postare in 5 ani de activitate pe acest blog. Nu stiu cum as putea sa o denumesc altfel...

Dar hai, lasa titlul, citeste mai jos...

• Fiecare dintre noi cunoaste tipa aia buna, care este visul oricarui baiat. Tipa aia care parca pluteste atunci cand merge. Care pare a fi cea mai norocoasa fiinta de pe acest Pamant. Banii, frumusete, faima, minte. E tipa aia care oricare dintre noi vrem sa fim. 
• Fiecare dintre noi cunoaste si tipa aia care se lupta cu kg in plus, tipa care nu a sarutat niciodata un baiat, tipa care primeste porecle rautacioase. E tipa care primeste atentie fara sa o vrea. Ea vrea doar sa fie lasata in pace, ignorata.
• Fiecare cunoaste o tipa tocilara. Exact, aia. Cea care nu se duce nicaieri niciodata. Care sta cu capul in carti. Care crede ca prin lectura evadeaza din realitatea ei limitata.
• Fiecare cunoaste si tipa emo sau rockerita. Sau tipa care are cel mai frumos prieten. Tipa populara care este sufletul petrecerii. Tipa care este inconjurata in permanenta de gasca ei de fete. Sau tipa al carui nume nu l-ai stiut niciodata. 
• Fiecare cunoaste tipa aia super inteligenta care face Medicina, ASE-ul si Dreptul in paralel. 

Eu am cate putin din toate. Sau din toate, nimic.


Nu sunt si nu am fost niciodata frumoasa, cel putin nu in sensul de Scarlett Johansson. Nu am avut niciodata masurile perfecte. Nu m-am putut lauda niciodata cu corpul meu. Nu am putut zice niciodata: "ok, am soldurile late, dar macar am sanii mari". Nu am avut niciodata parul ala drept din reclamele la sampon. Haine scumpe sau ultimile gadget-uri nu mi le-am permis.
Nu am fost genul care poarta fuste scurte si pantofi cu toc, ci mai degraba tenesi si hanorace. Rar ma machiez. Prefer sa dorm minute in plus decat sa mi le petrec in oglinda.
Niciodata nu mi-a placut sa fiu ca ceilalti. Nu ascultam nu-stiu-ce formatie pentru ca era cool. In toata adolescenta mea mi-am pictat unghiile negre. Nu imi cumparam rochie verde pentru ca se purta verdele. Nu mi-am facut suvite roz cu tinctura de castelani. La naiba, in semn de protest pentru eticheta formala, la balul de clasa a VIII, m-am imbracat in pantalonii negri si mi-am pus tricou cu AC/DC.
Cei mai buni prieteni ai mei sunt baietii, nu m-am inteles niciodata bine cu fetele. Iar la intalnirile cu gasca, sunt sufletul petrecerii. Ii fac pe toti sa rada.
Nu am respectat niciodata regulile. In primul an de liceu, era sa fiu exmatriculata pentru absente. Mi-am bagat picioarele in ea de materie (muzica), atunci cand profa mi-a dat 1 si am iesit din clasa urland si nu m-am mai dus la orele alea niciodata. Daca mi se spunea sa nu fac o chestie, o faceam. O simteam ca o provocare. Inca fac chestia asta foarte des.
La sfarsitul anul II de facultate, la ultimul examen am scris ce stiam in 10 minute si am plecat sa-mi iau bilete de la gara. Iar a doua zi la ora 5 eram in trenul spre Mangalia. Traieste clipa! - e motto-ul meu!
Citesc pentru ca imi place. Citesc de la romane "grele" Dostoievski like, pana la chick-lit-uri si reviste de specialiatate. Imi da posibilitatea sa evadez un pic din cotidian. De asemenea, consider ca e bine sa fi un om care este avid de cunoastere. Tot ce e nou, interesant, chestiile ciudate, curiozitatii, imi place sa le stiu, sa aflu despre ele, sa ma documentez.


Desi sunt asa cum sunt, lumea ma iubeste. Prietenii, familia si iubitul. Nu pentru ca as fi frumoasa, sau desteapta. Populara sau din contra. Mi se spune des ca il am pe "je ne sais quois". Nu poate fi definit acel ceva care ii atrage pe cei din jur la mine. Si sincer, imi place mult mai mult sa fiu apreciata in felul asta. Nu mi-ar placea sa fiu apreciata de cei din jurul meu pentru ca arat bine.

Fi tu insuti si lumea intreaga va fi la picioarele tale!