Cum să te laşi de fumat

Astăzi sunt mândră de mine. Extrem de mândră. Astăzi nu am fumat. Am întrerupt un obicei dizgraţios pe care îl am de 6 ani de zile. Este prima zi în atâţia ani când nu am mai fumat. Şi sunt a naibii de mândră! Aş vrea să spun că am gândit raţional şi am realizat că acest viciu este unul atât periculos cât şi costisitor, să declar cu mâna pe inimă că mi-a fost uşor să fac pasul ăsta, dar nu pot. Din păcate, am luat această decizie într-un moment critic al vieţii mele. Practic, am avut de ales între a renunţa la diverse vicii şi propria-mi viaţă. Nu este o glumă. Absenţa mea pe blog se datorează unei probleme extrem de delicată şi periculoasă. Practic, sufăr de o afecţiune de ceva timp care mi-a pus viaţa în pericol. Totul este bine acum, am descoperit cei drept la limită, iar existenţa mea a fost pe muchie de cuţit, însă am răzbit! Uşor, uşor mă tratez. Şi trăiesc de acum cu ideea că nimic nu e mai important în viaţă decât sănătatea.
Cum am renunţat? Ei bine, dragilor aş vrea să spun că mi-a fost extrem de uşor însă nu a fost aşa. Deşi trebuia să renunţ imediat cum am aflat de afecţiunea mea, nu am putut, aşa că m-am chinuit să renunţ treptat. Am scăzut nr lor şi nu am mai tras în piept. După aproape 3 săptămâni am reuşit! Nu am mai fumat!

Merit o bomboană, zic.