Jurnal studențesc [part 12]

Data: 29.05.2013
Mood: Revoltată.
Melodie: The Pierces - Lies


Acum vreo două săptămâni, la cursul de Etica comunicării, titularii cursului au decis să ne aducă un invitat surpriză. Curioșii nevoie mare, ne-am strâns cu mic cu mare și ne-am dus la cursul respectiv care se ține vinerea de la ora 18:00 la 21:00 (noi glumim pe tema asta mereu, considerăm cursul ca fiind ca un pre-party înaintea dezmățului din week-end).

Invitatul surpriză era o doamnă de la o companie mare și când spun mare, chiar vorbesc serios. Gândiți-vă la una dintre primele companii înființate la nivel mondial. Aceasta ne-a prezentat compania în general, gama de produse, concurența etc. Prezentarea a fost una interactivă, s-a pus mult accent pe dialog și pe interacțiunea cu studenții.

Spre final, însă, duduia decide să ne pună niște filmulețe. Menționez încă odată numele cursului Etica comunicării, deci vorbim de niște chestii legale, de niște valori, norme etc. Reprezentanta ne pune niște filmulețe în care erau prezentate niște acțiuni caritabile desfășurate de companie. O strângere de fonduri, recondiționarea unor școli, amenajarea unor spații de joacă, sprijinirea femeilor cercetătoare etc.

Ce m-a frapat pe mine a fost discursul reprezentantei după ce am vizionat filmulețele. Aceasta a susținut că aceste acțiuni sunt făcute, și citez "din suflet". Say what? Stai puțin...Din suflet? Nu pentru imagine? Nu pentru promovare? Din suflet? C'mon! Asemenea imbecilitate m-a revoltat peste măsură. Tipa susținea că reprezentanți ai companiei au participat în repetate rânduri la strângeri de fonduri și au făcut numeroase donații anonime pentru că nu voiau să se afle că aceștia au făcut gestul. După, a susținut că totuși s-a aflat de aceste donații și nu își explică cum.

A fost o experiență groaznică. În 3 ani de facultate nu m-am simțit nicodată jignită, până în momentul în care am asistat la acest curs. Pur și simplu am fost tratați de doamna respectivă ca niște copii de grădiniță care nu au intelectul dezvoltat îndeajuns. Jignirea a fost și mai mare mai ales datorită faptului că nu vorbea unor studenți la Cibernetică, ci unor viitori specialiști în advertising și în PR. Deci, cam știau "cu ce să mănâncă" aceste acțiuni de binefacere.

Dezamăgire majoră pentru mine. Niciodată nu m-am gândit că voi spune asta despre una dintre cele mai mari companii globale. O dată cu participarea la acest curs, intenția mea de a lucra într-o multinațională, o corporație, s-a cam dus. Nu vreau să am de a face cu asemenea oameni. Doamna respectivă nu are nici o vină, acesta fiind doar "vocea" prin care compania și-a exprimat punctul de vedere. Dezamăgită sunt de poziția companiei, o poziție total nepotrivită pentru statutul pe care îl are.