Remember the time

Postarea asta am scris-o acum cativa ani pentru o revista.Am gasit-o din intamplare printre multitudinea de DVD-uri si CD-uri proprietate personala.Enjoy!

E tarziu.Ploua afara necontenit de vreo 3 ore.Nu e o ploaie mocaneasca, ci un adevarat uragan.Sunt tunete, fulgere si intreruperi de electricitate.Starea noastra de spirit e in acord cu natura.Iar ne-am certat!Ne-am spus o multime de cuvinte pe care sigur le vom regreta mai tarziu.Discutia noastra atinge puncte inalte si noi ne simtim sincronizati cu ce este afara.Se aud tunete iar fulgerele brazdeaza plapuma deasa de nori, focul din semineu se inteteste, pare ca e gata sa-si indrepte flacarile in sus si sa se infunte cu orice ar fi afara.
Noi nu incetam sa ne facem rau unul altuia, tipam, imi reproseaza lucruri pe care le credeam ca le daduse uitarii, eu imi descarc furia si printr-un vartej de cuvinte imposibil de stapanit incep sa-i spun ca m-a dezamagit, ca nu-l mai vreau.

A plecat...

A plecat si m-a lasat singura.Ploaia nu s-a oprit nici acum, dar parca s-a mai potolit.Plang.Imi dau seama ce am facut.Ce ma fac eu fara el?Fara iubirea noastra?Trebuie sa incetez sa-mi plang de mila.Nu mai trebuie sa vars nici macar o lacrima pentru el.Gata!

Arunc prin camera cu perne, trantesc tablouri, sparg vaza si rup florile primite de la el.Ramane in picioare doar rama cu poza noastra.Ma uit la ea...Ce fericiti eram atunci...Unde s-a dus dragostea?Mai este prezenta in noi sau a disparut complet?
Imi aprind o tigare si incep sa ma gandesc la altceva.Privesc uimita dansul nebun la fumului care se indrepta fara nici o intrerupere spre fereastra.Reanalizez totul tacuta, in mintea mea si trag concluzia ca ar trebui sa-l sun.E tarziu insa si hotarasc sa telefonez de dimineata.
Ma intind in pat si simt cum incet incet ma cuprinde somnul.Vreau asta!Vreau ca ziua asta care a parut interminabila sa se stinga.Tomorow is another day!


Un soare palid isi arunca razele timide printre ochiurile geamului.Nu vreau sa ma trezesc...
Imi suna telefonul.

-Neata iubito, imi pare rau, te iubesc mult....iarta-ma!
-Si mie imi pare rau!
-Am asteptam toata noaptea afara un semn de viata de la tine.Am privit atat geamul ala incat cunosc fiecare detaliu insignifiant pentru altii.Nu te pot lasa.Mie dor de tine...De parfumul tau...Ma primesti inapoi?
-Doar daca nu ne mai certam...
-Iti promit asta.Te iubesc!
-Si eu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

I know you love me...