Pentru ce?

Imagineaza-ti ca iubesti un om neconditionat, fara sa il stresezi, fara sa pretinzi sa-ti ofere atentie, fara sa-l bombardezi cu declaratii de dragoste si scene siropoase. Esti alaturi de el atunci cand te suna la 3 dimineata si iti spune ca a ajuns la o cumpana a vietii si tu esti singura persoana care il poate ajuta sa treaca peste. Esti alaturi de el atunci cand stii ca sufera, ii intelegi frustrarile, nelinistiile si dezamagirile. Incerci sa-i ridici moralul, sa-l faci sa se simta important. Umbli ca nebuna prin intuneric cautand incarcatorul pentru ca bateria ti-a murit. Stai la telefon ore intregi, pentru ca intelegi ca doar cu tine poate discuta asemenea lucruri, si desi trebuie sa te trezesti la ora 7 dimineata nu indraznesti sa-i spui ca ar fi mai bine sa vorbiti de dimineata.

Si ajungi in situatia lui, esti fucked up grav de tot. Ai nevoie de o vorba calda, de un sfat, de o soapta, de un "o sa fie bine", de vocea lui care te binedispune oricat de groaznic te-ai simti. Stii numarul lui pe de rost, la orice ora, oricat ai fi baut, indiferent de cum te simti atunci si iti iei inima in dinti si suni. Suna....Iti respinge. Suni iar. Acum il lasa sa sune pana se inchide. Te intorci usor la singuratatea ta, iti aprinzi o tigare si iti juri ca nu vei mai vorbi cu el niciodata, cand....mesaj. E de la el.

"Nu pot vorbi. Culca-te, tu vezi cat e ceasul? Vorbim maine."

2 comentarii:

I know you love me...