La limita ratiunii - Helen Fielding

"Țigarea e încantatoare. În fond, autodisciplina nu e totul pe lumea asta" (Helen Fielding-La limita rațiunii).

Citisem acum un an Jurnalul lui Bridget Jones. Genială carte. Mi-a plăcut extrem de mult.Văzusem și ecranizarea,  în rolurile principale fiind distribuiți: Colin Firth, Renée Zellweger și Hugh Grant - actori de nota 10. Am dat fuguța și mi-am luat "La limita rațiunii", continuarea ei. A fost cei drept mai slabă ca Jurnalul, însă și-a păstrat umorul acela englezesc provenit din prima carte și asta mi-a plăcut.

O jurnalist celibatară cu o funcție importantă care e trimisă prin păduri să ia interviuri vânătorilor de vulpi, se trezește în situații din ce în ce mai penibile, pe care le povestește cu nonșalanță și în detaliu în jurnalul său. Cu câteva grame sau kilograme în plus, dar și cu o tonă de umor negru și imaginație, Bridget își regăsește liniștea în bețiile pe care le dă împreună cu gașca ei și în colecția de cărti de tipul "Cum să…" (self help). Acestea par să aibă leacul pentru orice, de aceea Bridget devine dependentă de ele. Cărțile de psihologie aplicată sunt însă aruncate la gunoi când Bridget își dă seama că acestea i-au distrus relația, în loc să i-o îmbunătățească.

Femeie ultra-rafinată, calmă, receptivă, dupa cum se autoproclamă, Bridget este îndrăgostit cât se poate de neobsesiv de avocatul Mark Darcy :  "8 a.m. Chiar nu îmi pasă că e Ziua Îndrăgostiților. În fond, nici nu e importantă, așa, în general. 8:20 a.m. Mă duc până la parter să văd dacă a venit poșta. 8 :22 a.m. Poșta nu a venit 8 :27 a.m. Poșta tot nu a venit. 8:30 a.m. Poșta a venit! Uraa! 8 :35 a.m. Nu am primit decât extrasul de cont de la bancă. Nimic de la Mark, nimic, nimic, nimic, nimic, nimic. Nimic".  (Nimic obsesiv, nu?)

Viața lui Bridget decurge normal: probleme cu șeful la serviciu, care îi dă mereu subiecte penibile de prezentat, probleme cu mama ei care își găsise prin aventurile în Africa un nou iubit kenyan, probleme cu Mark, care își împachetează înainte de culcare chiloții și votează cu partidul Conservator. Totul e normal până apare Rebecca, o fată mai tânară, mai slabă, mai frumoasă, mai cultă, mereu "mai și mai" decat Bridget. Rebecca îi dă mereu târcoale lui Mark, făcand-o pe Bridget să pară din ce în ce mai mică și mai penibilă, ca un pitic în țara lui Guliver. Cartea devine și mai palpitantă, când Bridget ajunge să fie încarcerată într-o închisoare din Thailanda, unde își dă sutienul pe câteva tigari și le învață pe colegele de celula să cânte ca Madonna.

O carte plină de penibil, tocmai de aceea o carte unică, pe care o vei citi pe nerăsuflate, în tramvai sau în metrou. Dincolo de umorul genial, "Bridget Jones – La limita rațiunii" vorbește despre dorința de a fi iubiți așa cum suntem, cu grame în plus sau în minus, cu ani mai mulți sau mai puțini, dorința atât de umană pentru fiecare dintre noi…

Dacă asta nu va convins, vă las mai jos câteva citate din carte:

"Un bărbat se va uita la, se va apropria de, sau se va culca cu o fmeie cu sânii mici dacă are deja o iubită cu sânii mari. Poate că tu nu îți poți închipui că varietatea e un lucru esențial, dar crede-mă pe cuvânt, amicul tău, așa își închipuie".

"Ceea ce contează este relația dintre noi, nu niște scheme puse la cale în mod cinic de lanțurile de magazine ca să facă vânzări" (apropos de Ziua Îndrăgostiților).

"Simt o enormă ușurare că mă aflu din nou la mine acasă, unde sunt stăpâna castelului și nu un biet pion pe tabla de șah a altora".


Puteți achiziționa cartea de aici.