Piata Universitatii part 2

Am fost si eu acolo, in mijlocul manifestatiilor. Am stat ore intregi strigand, "demisia", "jos Guvernul" si "iesi in multime daca te tine".

Un domn la vreo 50 si ceva de ani m-a intrebat politicos de ce am iesit. De ce? Asta e intrebarea care si-o pun multi. Sunt constienta ca unele masuri trebuiau luate pentru a scoate romania din criza  (care criza) insa nimic nu se schimba. Datoriile, imprumuturile cresc si salariile sunt taiate in continuare. Pana cand?

Am iesit in strada pentru parintii mei. Doi oameni care s-au cunoscut pe treptele de la TNB acum 20 de ani la Revolutie. Doi oameni care au strigat atunci "libertate"! Libertate pentru ei, libertate pentru parintii lor, pentru copii pe care urmau sa ii aiba, pentru viitor.

Am iesit in strada pentru ca am parinti, sora, bunici, matusa si unchi. Sora mea, care se chinuie in week-end sa lucreze ca sa se intretina in facultate. Bunica mea, care dupa 40 de ani munciti in trei schimburi primeste o pensie de 5 milioane. Tata, mama, matusa, unchiul meu, bugetari. Tata e nevoit ca la 45 de ani sa-si caute un al doilea job pentru a-si tine fetele in facultate, fete care au vrut sa-si depaseasca conditia si sa faca mai mult decat sa se marite la 16 ani. Mama avand doua facultati (Dreptul si Administratia Publica) primeste un salariu mizer, cu un milion mai mult decat personalul administrativ.  Matusa mea, mama singura, care a lucrat 20 si ceva de ani in Minister primeste un salariu rusinos din care plateste imprumuturile bancare facute pentru copilul ei bolnav care a suferit numeroase operatii la ochi. Unchiul meu, tatal a doua fetite minunate, una de 5 ani si alta de 9, e nevoit sa lucreze toata ziua, asa incat fetele nici nu stiu ca au tata. Nu in ultimul rand, ies pentru mine, pentru ca traiesc intr-o tara libera in care am dreptul sa-mi exprim frustrarile legate de educatie si sanatate. Sunt revoltata ca nu pot primi decat o bursa la facultate, ca trebuie sa-mi aleg daca o primesc pe cea de studii sau cea sociala. Sunt revoltata ca atunci cand am facut peritonita, ai mei au fost nevoiti sa-mi cumpere inclusiv perfuzia si leucoplastul, iar asistenta venea sa-mi faca un calmant, atunci cand eram in dureri agonizante doar daca tata ii strecura 20 de lei.

Ies pentru sangele varsat in '89. Ies pentru Timisoara. Ies pentru libertate!

Stiu sigur, sunt convinsa ca nu va veni altul mai bun, insa suntem datori sa incercam, sa ne revoltam, impotriva acestui maestru papusar. Refuz sa mai fiu marioneta unui dictator!

Piata Universitatii part 1

Ma uit la tv zilele astea si am impresia ca astia difuzeaza imagini din Grecia. De la protestele lor.
Piata Universitatii a fost in ultimele doua zile locul in care oamenii si-au strigat durerea si disperarea. Desi scanteia care a aprins aceasta revolta a fost reforma sanatatii, e extrem de frustrant ca cei care ne conduc, au impresia ca protestatarii au continuat sa vina doar pentru asta. Nu, conducatori prosti dragi, lumea a si uitat ca a iesit pentru Arafat. Protestele continua pentru a va arata ca lumea e satula de incapacitatea voastra de a face ceva in romania cu "r" mic.

Nu sustin violenta! Nu e corect ce fac huliganii (refuz sa folosesc acest termen comunist) protestatarii! Ce rezolva daca incendieaza chioscuri de ziare, distrug bancomate si sparg magazine de telefonie mobila? Produc pagube tot cetateanului de rand, la fel ca ei. Cat despre jandarmii, intelegeti ca isi fac doar datoria. Nu sunt de vina ei. Sunt convinsa ca ar trece de partea multimii intr-o clipita, pentru ca si ei traiesc aici, si lor li s-a taiat din salariu, si lor li s-au taiat sporurile si orele suplimentare. Dar sunt angajati sa pastreze ordinea, iar in momentul in care un grup de persoane reprezinta un pericol, nu numai pentru ei, dar si pentru cetatenii care protesteaza pasnic, actioneaza in consecinta.

Sunt revoltata de faptul ca nimeni nu zice nimic... Basescu a dat interviuri cand isi facea cumparaturile la Carrefour sau cand statea pe plaja la Mamaia. Si acum? Nimic...Nici o declaratie de presa. Si nici nu va zice nimic, pentru ca e constient ca va fi in zadar. Protestatarii vor continua sa iasa in strada, in numar din ce in ce mai mare....Pana cand, asta e intrebarea? De fapt, intrebarea e ce ii va convinge sa nu mai iasa? Vom trai si vom vedea...

Greu...

E greu cand celalalt nu te iubeste. Cand prefera sa-i spuna alta in fiecare seara inainte de culcare, "Noapte buna!". Cand vocea ta nu-l mai topeste. Cand miciile tale nebunii care il fermecau inainte, acum ii se par niste prostii. E greu sa devii din "the one", doar una oarecare din trecutul lui...

E greu si atunci cand crezi ca dragostea ta ajunge pentru amandoi.Sau atunci cand inca mai crezi ca exista conceptul de "noi". Nu e mai usor nici atunci cand la "Te iubesc"-ul tau ti se raspunde cu "Si eu..."

E greu sa auzi din gura lui, aceeasi care te-a sarutat ani intregi si ti-a soptit cuvinte frumoase, ca nu mai e ce a fost. Ca acum prefera sa-si petreaca noptiile cu altcineva. Ca ea e cea cu care vrea sa-si petreaca restul vietii. Ca ea, e norocoasa care ii va purta copii cu ochii albastrii.

Te iubeste, dar te inseala.Te iubeste, dar te dezamageste. Te iubeste, dar nu te aprecieaza. Te iubeste, dar ii este rusine cu tine. Te iubeste, dar are nevoie de libertate. Te iubeste, dar nu realizeaza cand te raneste.

Nu te iubeste!!! TU il iubesti, dar nu merita...

2012 a sosit!!!

E clar ca luna ianuarie este o luna blestemata pentru familia mea. De vreo 3-4 ani vizitam in fiecare prima luna a anului, spitalele. Prima care a deschis "circul", acum trei ani, a fost bunica-mea. A fost internata o saptamana  in spital cu tensiunea ridicata. Anul trecut am avut eu problema cu apendicita  peritonita care m-a tinut prin Municipal toata a doua jumatate din ianuarie. Anul asta...ABRACADABRA! Nana, verisoara mea de 6 ani a facut varicela, cea mai severa forma. Pe langa asta, aprindere la plamani (or something, nu prea am inteles ce a zis doctorul) si gripa. Deci, primele zile ale anului le-am petrecut prin spital, cu ambulante chemate in miez de noapte, febra 40 si mixtura mentolata.

Mda...un inceput excelent de an!

Aaaa, si sa nu uit, anunt pe aceasta cale ca oricine a luat contact cu mine ( in cazul in care e posibil ca eu sa iau virusul fara sa patesc nimic si sa-l dau altuia) in ultimile 3 saptamani si nu a avut varicela, sa se astepte ca intreg corpul sa-i fie acoperit cu pustule. La multi ani!

2012

Lasam in urma 2011. Pentru fiecare, anul a fost cu bune si rele, cu bucurii si tristetii, ceea ce conteaza este sa lasam totul in urma si sa incepem un nou an intr-o nota optimista.
Fie ca anul sa va aduca ceea ce va doriti. Sa fie un an prosper, plin de impliniri.

2012-bine ai venit!