Rămâne șocată când se trezește la Villette, un spital de boli mentale câteva zile mai târziu. Este informată că tentativa ei de sinucid a reușit parțial: supradoza nu a omorât-o instantaneu, însă ia afectat grav inima așa încât mai are doar câteva zile de trăit.
Romanul o urmărește pe Veronika în drumul regăsirii pe sine. Datorită mediului în care se află, a pacienților internați aici, fiecare cu dramele vieții lor, începe să aprecieze tot mai mult ce are. Realizează că fiecare secundă de aici încolo este o luptă permanentă între viață și moarte. Însă este prea târziu. Se află la cumpăna celui de al doisprezecelea ceas...
Citate din carte:
"Veronika a lăsat cele patru cutii pe noptieră timp de o săptămână, făcându-i curte morții care se apropia și luându-și rămas bun de la ceea ce lumea numea Viață".
"Cum să-i judeci într-o lume unde oamenii încercă să supraviețuiască cu orice preț, pe aceia care se hotărăsc să moară?"
"Nimeni nu poate judeca. Fiecare cunoaște doar o dimensiune a propriei suferințe sau a lipsei totale de sens a vieții lui".
"Acum aștepta Moartea care venea la o dată fixă".
"O primă dragoste nu poate fi evitată niciodată dar se termină întotdeauna".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
I know you love me...