Jurnal studențesc [part 12]

Data: 29.05.2013
Mood: Revoltată.
Melodie: The Pierces - Lies


Acum vreo două săptămâni, la cursul de Etica comunicării, titularii cursului au decis să ne aducă un invitat surpriză. Curioșii nevoie mare, ne-am strâns cu mic cu mare și ne-am dus la cursul respectiv care se ține vinerea de la ora 18:00 la 21:00 (noi glumim pe tema asta mereu, considerăm cursul ca fiind ca un pre-party înaintea dezmățului din week-end).

Invitatul surpriză era o doamnă de la o companie mare și când spun mare, chiar vorbesc serios. Gândiți-vă la una dintre primele companii înființate la nivel mondial. Aceasta ne-a prezentat compania în general, gama de produse, concurența etc. Prezentarea a fost una interactivă, s-a pus mult accent pe dialog și pe interacțiunea cu studenții.

Spre final, însă, duduia decide să ne pună niște filmulețe. Menționez încă odată numele cursului Etica comunicării, deci vorbim de niște chestii legale, de niște valori, norme etc. Reprezentanta ne pune niște filmulețe în care erau prezentate niște acțiuni caritabile desfășurate de companie. O strângere de fonduri, recondiționarea unor școli, amenajarea unor spații de joacă, sprijinirea femeilor cercetătoare etc.

Ce m-a frapat pe mine a fost discursul reprezentantei după ce am vizionat filmulețele. Aceasta a susținut că aceste acțiuni sunt făcute, și citez "din suflet". Say what? Stai puțin...Din suflet? Nu pentru imagine? Nu pentru promovare? Din suflet? C'mon! Asemenea imbecilitate m-a revoltat peste măsură. Tipa susținea că reprezentanți ai companiei au participat în repetate rânduri la strângeri de fonduri și au făcut numeroase donații anonime pentru că nu voiau să se afle că aceștia au făcut gestul. După, a susținut că totuși s-a aflat de aceste donații și nu își explică cum.

A fost o experiență groaznică. În 3 ani de facultate nu m-am simțit nicodată jignită, până în momentul în care am asistat la acest curs. Pur și simplu am fost tratați de doamna respectivă ca niște copii de grădiniță care nu au intelectul dezvoltat îndeajuns. Jignirea a fost și mai mare mai ales datorită faptului că nu vorbea unor studenți la Cibernetică, ci unor viitori specialiști în advertising și în PR. Deci, cam știau "cu ce să mănâncă" aceste acțiuni de binefacere.

Dezamăgire majoră pentru mine. Niciodată nu m-am gândit că voi spune asta despre una dintre cele mai mari companii globale. O dată cu participarea la acest curs, intenția mea de a lucra într-o multinațională, o corporație, s-a cam dus. Nu vreau să am de a face cu asemenea oameni. Doamna respectivă nu are nici o vină, acesta fiind doar "vocea" prin care compania și-a exprimat punctul de vedere. Dezamăgită sunt de poziția companiei, o poziție total nepotrivită pentru statutul pe care îl are.

Noaptea Agențiilor 2013

A trecut și Noaptea Agențiilor, eveniment așteptat cu sufletul la gură de oamenii interesați de advertising.

Am apucat să trecem doar pe la două agenții din păcate. Am mers împreună cu alții trei colegi la Webdigital.ro - știți voi, agenția aia specializată în PPC. Acolo unde lucrează Ionuț Munteanu și Smeu. Acum știți? Ok. Interesați direct datorită programului Google Academy, am mers prima dată acolo. Și nu am mai vrut să plecăm. Muzică mișto, socializare, oameni interesanți, Grolsch, atmosferă relaxantă.
Mai multe aici, pe pagina de Facebook.


Cunoscătorii știu că agențiile sunt deschise doar până la ora 00:00, deci fără mașină, îți este extrem de greu să ajungi de la una la alta. Plecând foarte târziu de la Webdigital.ro care are sediul pe la Budapesta, am ajuns doar până pe Căderea Bastiliei în Piața Romană la Frank Group. Super mișto și aici. Aici găsirăm petrecere tematică. Silent disco pyjama party. Căști nu mai erau, așa că ne-am tolănit pe salteaua imensă din mijlocul acoperișului și ne-am uitat la alții cum dansau, cum se machiau sau cum le cereau autografe lui Cabral și a sa soață, prezenți acolo. Am vorbit cu o mulțime de oameni mișto, am băut cockteiluri cu nume ciudate și ne-am cărat înainte ca orologiul să bată ora 12, cu intenția de a ajunge și pe la Eventures, dar am ajuns târziu în noapte, undeva pe la 01:30 și nu ne-a mai primit nimeni. :)

Overall, a fost super mișto. Experiența asta este un must-have pentru un om care este cât de cât interesat de această industrie. Pentru cei care habar nu aveau de acest eveniment, nu știu cu ce se mănâncă, aici o poză super mișto.

Olanda - România

Apropos de postul anterior, în care vorbeam de tata și spuneam că acesta ne-a crescut atât pe mine cât și pe  sor-mea ca niște băieții, fac o mărturisire. Ador fotbalul.
Chiar îmi place să mă uit la meciuri. N-aș da o partidă de fotbal pe nicio telenovelă plină de romantism.



Țin cu Steaua, iar momentul în care am hotărât să fac pasul cel mare, să-i spun asta tatălui meu, rapidist convins, a rămas încă momentul cel mai traumatizant al copilăriei mele. Sincer vă spun, m-am gândit că mă dezmoștenește și mă aruncă afară în stradă. A acceptat situația ca un domn ce este, și am stabilit de comun acord să nu urmărim amândoi niciun derby Steaua - Rapid.

Săptămânile trecute, România a fiert datorită campaniei de primăvară pentru Brazilia. Meciuri cu Ungaria și Olanda. Rezultate rușinoase. Un 2-2 tras de păr cu ungurii și un dezastruos 4-0 cu Olanda.

Eu nu știu ce mai caută Pițurcă la Națională. Sincer. Tu ca selecționer alegi să-i introduci în unșpele de start pe Stancu și Tănase. Cine este Stancu și de pe ce planetă ceea ce joacă el se numește fotbal? Iar Tănase, formidabilul Tănase e doar un măscărici care nu știe ce să facă cu mingea nici dacă ar avea instrucțiuni scrise pe ea. Și la pauză, îl scoți pe Adi Popa care a avut singura ocazie a României în prima repriză (și unica la sfârșitul meciului) ca să îl înlocuiești cu Torje. Ulterior îl bagi pe bătrânul  veteranul de Mutu care a pozat până la sfârșitul meciului doar doar ies niște poze mișto pentru Gazeta Sportului ediția de a doua zi.

De ce nu ai mers pe mâna lui Rusescu, a lui Tătărușeanu sau a lui Latovlevici (cel mai bun fundaș stânga al României - conform declarației lui Dragomir)?

Respectele mele pentru Mitică Dragomir. Întrebat de un prezentator extrem de enervant de pe canalul GSP (nu se putea altfel) ce șanse mai are România să ajungă la barajul pentru calificare, acesta a răspuns că șansele sunt nule. Prezentatorul vizibil iritat, a replicat că e prea dur cu echipa, că șanse sunt destule. Răspunsul lui Mitică: "maimuțoiule, nu cred că am văzut același meci."

După meci, Pițurcă a declarat că orice echipă putea încasa 4 goluri de la Olanda și el nu renunță cu una cu două (suporteri au scandat "demisia"). Ba mai mult, a sugerat că decizia de a folosi jucători de la Steaua a fost una neinspirată pentru că aceștia ar fi fost prea obosiți după meciurile tur - retur cu Chelsea.

Concluziile mele după toată tevatura asta este că România joacă execrabil și nu merită să ajungă în Brazilia. De asemenea, sunt 100% la 100% convinsă că Pițurcă e pe etnobotanice or something, pentru că un om sănătos la cap nu ar lua asemenea decizii.

Băieții lu' tata

Familia mea este formată din patru persoane: mama, tata eu și sora mea.

(Uite cum eu la 22 de ani, tocmai am scris o propoziție care ar fi putut fi scrisă de un copil de clasa I. Citesc cum am ales să încep postul asta și mă minunez... parcă sunt rândurile de început ale unei compuneri pentru copii care abia au învățat să scrie. :))) Tare sau ce?)

Revin. 

Tata, din păcate, nu a avut băieți. Dar a încercat să ne insufle nouă, fete, niște elemente masculine.

La un moment dat, acum câțiva ani, chiar ne spunea "baieții lu' tata". Știm (poate mai bine ca mulți băieți din ziua de azi) orice uneltă din atelierul lui, de la patent și șurubelniță în stea până la pistol de lipit și bormașină. L-am ajutat la tot felul de chestii tot timpul. Am ajuns la concluzia că a procedat bine, învățându-ne, atunci când l-am cunoscut pe actualul meu iubit, care nu știe nici să schimbe un bec. :)

Deci, băgați la cap, voi aștia care vedeți în femeie o ființă firavă care se sperie de un păianjăn, că undeva printre noi, sunt niște tipe care ar fi capabile să vă zugrăvească întreg apartamentul în timpul unui week-end cu băieții la mare. :)

Jurnal studentesc [part 11]

Data: 01.04.2013

Mood: Freaked out

Melodie: Madcon - Beggin'

După cum știți, subsemnata e în an terminal la Facultatea de Comunicare și  Relații Publice, din cadrul SNSPA-ului la specializarea Publicitate. An terminal=licență.

Am început să caut materiale pentru lucrare cam prin noiembrie. Am căutat o lună cărți și articole științifice legate de subiectul pe care îl abordez în lucrare. Însă din noiembrie, nu am mai făcut nimic.

Prin urmare, cea mai bună păcăleală (nu știu însă pentru cine...) de astăzi este că voi termina partea teoretică în două săptămâni, atunci când este termenul limită impus de coordonator. 

Minunat, nu?