Un bun prieten mi-a povestit o data despre karma. Stiti voi, chestia aia cu "what goes around comes around". Pe romaneste, vezi ce faci ca ti se poate intoarce si tie. Nu cred(eam) in karma cum nu cred(eam) nici in soarta. (bunica-mea una doua, o da cu soarta..."asa i-a fost soarta, sa moara pe trecerea de pietoni", "soarta ei a fost sa aiba 5 restante"etc).
Faza mind-blowing a fost ca in aceasi zi m-au lovit amandoua. Dupa schimbarea pe care am facut-o in viata mea (vorbeam despre ea in postul anterior) am hotarat sa plec la mare dupa ultimul examen. Vineri pana la 8:30 examen, sambata la 6 trenul spre mare.
5:30 dimineata, doua surori in Gara de nord. Trenul avea intarziere 35 de minute. Dezamagita, credeam ca toate imi vor merge prost. Nu stiam ce va urma. A fost unul dintre cele mai bune week-end-uri din viata mea.
Vreme buna, soare, nisip fin, valuri imense, distractie noaptea pe faleza, baie in mare la miezul noptii.
In tren, in acelasi vagon calatoreau 4 studenti cu care ne-am distrat maxim. De unul dintre ei, m-am apropiat ceva mai mult. Mergeam in statiuni diferite asa ca am pierdut legatura in prima seara. A doua zi, insa ne-am petrecut-o impreuna. Venira baietii din Costinesti in Neptun sa stea cu noi. A fost o zi geniala! Seara ne-am despartit la gara si am promis ca vom mai vorbi.
De aici intervine soarta si karma, in care acum cred, pentru ca altfel nu pot gasi o explicatie rationala la ce s-a intamplat. Soarta a facut sa nu mai gasim bilete la trenul de 04:00, trenul sa aiba intarziere si ei sa prinda bilete la cel cu care calatoream noi. Soarta a fost sa nu aiba niciunul bricheta si noi sa le-o imprumutam. Soarta a facut ca unul dintre ei sa-mi atraga atentia si sa petrecem impreuna o zi minunata. Soarta face ca, de cand m-am intors sa ne vedem zilnic si sa vorbim la telefon toata noaptea.
Si uite asa, viata mea s-a schimbat complet in jumatate de zi, intr-un tren ce ducea spre mare...
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 11 luni
