Nothing's gone change me.

Am vazut acum cativa ani un film cu Adam Sandler-Click.Un film slabut fata de alte comedii ale lui Sandler.Insa, de la acel film mi s-a intiparit o idee in minte, o dorinta.Tipu' avea o viata boring pana intr-un moment in care primeste o telecomanda.Nimic interesant, asta pana afla ca nu este o simpla telecomanda pentru un vechi DVD.Cu ajutorul telecomenzii isi putea modifica viata.

Chiar imi doresc si eu o asemenea telecomanda.Cu meniul complet desigur...As putea pune PAUSE de fiecare data cand ma simt plictisita si am nevoie de cateva clipe singura.Butonul STOP l-as folosi pentru a scapa din situatii dificile pentru a scapa de unele teste la care nu invat si de criticiile mamei.Sunt convinsa insa ca cel mai mult as avea nevoie de butoanele REWIND si FORWARD.
Sunt multe chestii/situatii/periptii/erori/intamplari pe care le regret si pe care mi-as dori sa le pot schimba.

Lumea ar fi altfel daca ar dispune de aceasta tehnologie.Nu ar mai fi atata violenta, inselaciune etc -acest lucru, desigur se poate intampla in cazul in care individul are constiinta.

Daca stai sa te gandesti logic acest instrument are consecintele lui, uneori nu cele pe care le doresti.Uneori sunt permise anumite greseli, nimeni nu e perfect, la un moment dat realizezi ca respectiva greseala nu a fost chiar o greseala, si poate e mai bine ca s-a intamplat.
Eu sunt de parere trebuie sa muncesti pentru a ajunge undeva si ca viata are suisurile si coborasurile ei.Daca ne-am folosi de aceasta telecomanda si viata ar fi roz, fara pata, fara compromisuri si esecuri, atunci care ar mai fi satisfactia atunci cand iti atingi scopurile, idealurile?

Poate nu imi doresc chiar asa mult o asemenea telecomanda.
Sunt mai go with the flow...Carpe Diem!
Nu vreau vreun "artificiu" capabil sa-mi influenteze sau sa-mi schimba viata.

Eu decid! Eu sunt propria mea telecomanda...

Un comentariu:

I know you love me...