Cum sunt acum?
Ei bine, in primul rand am terminat scoala. Mi-am dat disertatia in vara acestui an si am incheiat triumfal, vreo 18 ani de scoala. Pot spune ca am fost dezamagita de masterul ales, Sociologia Consumului si Marketing. Plecata de la SNSPA, de la FCRP, am ajuns intr-o cu totul alta lume, la Universitatea Bucuresti, o lume peste care timpul nu trece. Materie invechita (deseori, ma asteptam ca dascalii sa ne sugereze sa luam notite pe papirusuri), multa teorie, nici macar 1% practica, informatii alambicate si la fel de ancorate in prezent cum este Britney Spears. Colegii, spuma Facultatii de Sociologie, erau atat de brainwashed incat nu puteai discuta cu ei ceva fara sa te enervezi. Idealul lor suprem, (al tuturor!!!) era sa ajunga analisti de date la o companie mare de research din Romania. Cireasa de pe tort a masterului a fost o discutie, la un curs, intre noi si o profesoara care se plangea ca rata de inscriere la aceasta facultate a scazut dramatic in ultimii ani si ca in acest ritm, institutia va fi desfiintata. Le-am sugerat sa schimbe, in primul rand, modul de predare, asa incat sa devina mult mai atractiv pentru studenti. Ca exemplu, le-am vorbit despre experienta de la FCRP. Raspunsul dansei a fost ca nu se poate schimba asta, ca esenta facultatii este chiar maximizarea teoriei pentru ca asa ne va fi usor sa aplicam, practic, la job, ce am invatat la master. OK. Goodbye and good riddance!
Apropo de job, de mai bine de un doi ani, administrez impreuna cu colegii mei, o agentie de marketing online, Brand Digital. Am invatat in acest timp, mai mult si mai rapid decat am invatat in 18 ani de scoala. SEO, Google Adwords, Facebook Ads, Social Media, Planning, you name it. Am fost pe rand: copywriter, strateg, account, media planner, media buyer, performance media specialist, om de vanzari si web designer. Si imi place al dracului de tare! Am crescut frumos si rapid in acesti doi ani, cati altii in 10. Am reusit sa obtinem rezultate foarte bune pentru clientii nostri, am construit parteneriate durabile si relatii de succes.
Pe plan personal, lucrurile sunt fantastice. De doua luni, am reusit sa ma mut cu love of my life in casa noastra. Ne-am chinuit enorm in ultimii ani sa ne cumparam un apartament, sa il mobilam pe gustul nostru si sa il facem un camin. Inainte sa ne mutam, am facut planuri, liste si estimari de buget, depasite cu mult fata de ce planificasem. Am invatat sa zugravim, sa montam mobila, am plans de nervi, am cheltuit enorm, ne-am bucurat de prima piesa de mobilier montata si am ras isteric cand nimic nu parea sa se aseze. Am comandat mancare timp de o saptamana pentru ca nu veneau cei de la gaze sa ne conecteze la retea, am baut cafeaua din pahare pentru ca nu aveam cani, am stat o noapte intreaga sa stergem apa din baie atunci cand s-a spart o teava in perete, am slefuit pereti pentru ca ni se pareau noua strambi, am vopsit un perete gri, am devenit clienti fideli magazinelor de constructii si amenajari interioare, am montat mobila in perete la ore tarzii din noapte, am dormit printre pachete si cutii, am stat cu hainele in saci pentru ca nu aveam dulap, am atipit pe coltarul din bucatarie pentru ca nu aveam unde altundeva sa ne culcam, am stat la cozi interminabile ca sa schimbam contractele de utilitati pe numele nostru. Ne-au trebuit doua saptamani sa aranjam toate aceste lucruri si, sincer spun, am trait o mie de vieti in acest timp. Si nu s-a terminat inca balciul. Mai sunt 840083772 de chichite de care nu ne-am ocupat inca.
Imi place postura mea de acum, de wife-to-be. Am gasit in Omul meu, echilibrul de care aveam nevoie in viata mea agitata. Cumva, despre el imi este cel mai greu sa scriu pentru ca imi vin in minte o avalansa de cuvinte siropoase, emotii, trairi si experiente minunate. Este tot ce mi-am dorit vreodata si tot ce nu am crezut ca voi avea. E foarte greu sa pun in cuvinte ce simt, fara a parea o copila indragostita iremedibil. Pare ca nimeni, niciodata, nu a iubit cat iubesc eu, sau nu a trait ce traiesc eu. He's my everything. Prieten, confident, lover, coleg, om de incredere. Intr-o dimineata, pur si simplu, am realizat ca langa el ma voi trezi toata viata. Ca nu exista sfarsit, ca langa el voi sta la Starea Civila, ca lui ii voi purta copii cu par cret si zambet de primavara, ca peste noi vor trece zeci de ani, cu bune si cu rele. Ne-am sarutat de sute de mii de ori si tot imi da fluturi in stomac cand il vad, am facut dragoste de n ori si totusi imi taie rasuflarea de fiecare data. Imi zambeste sufletul cand e langa mine. M-a invatat sa fiu mai buna, mai putin cinica si sarcastica, sa daruiesc, sa am incredere in mine si sa vad ce e mai bun in oameni. Tot ce imi doresc este sa reusesc sa il fac sa se simta asa cum ma face el pe mine, chiar daca este un job for life.
Am trecut prin multe in ultimii doi ani, am ras, am plans, am iubit, am suferit, am facut compromisuri, m-am bucurat, am trait. Intens.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
I know you love me...