Nameless: martie 2013

Carla's Dreams feat Inna - P.O.H.U.I

Nu-mi place Inna!

Este fix stereotipul divei de Dorobanți care a descoperit că are puțină voce și s-a gândit că o carieră în muzică n-ar strica. Se bazează fix pe imagine, nu sunt hater-iță, dar uitați-vă și voi la un concert live de-al ei. Pe lângă faptul că cere un onorariu nesimțit, nu cântă bine. Nu zic că nu are voce, dar nu are voce WOW, e doar o altă voce într-o masă de ordinary voices. Dar să revenim, se bazează doar pe imagine (nici o aluzie la faptul că este imaginea Pepsi România). Arată bine, cu sau fără silicoane (cică e scandal mare că apare cu sâni mici într-un videoclip și cu sâni imenși în altul).

Nu ascult Inna. Nu-mi plac melodiile: 10 minute, Amazing, Deja-vu, Tu și eu, Love sau More than friends - și ce argument mai bun pot aduce pentru a-mi susține părerea decât să recunosc că am dat un search pe Google ca să pot înșirui aici câteva melodii de ale ei.

Îmi place în schimb, asta.

Melodia este cântată de Carla's Dreams împreuna cu mai sus numita, Inna. Ei bine, sună suuuuper bine. Versuri mișto, refren mișto. Melodie catchy. Iar freza Innei - priceless. Îmi place mult de tot!

De câteva zile fredonez doar: P.O.H.U.I. / Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum.

Ce înseamnă P.O.H.U.I? Ei bine, este echivalentul rusesc a lui I don't give a f**k!

Vă spuneam de versuri, păi cum să nu te regăsești în următoarele?

Și-ai vrea ca cineva să fie lângă tine-acum… lângă tine-acum.
Și sunt momente...
Și chiar și zile...
În care bei chiar dacă știi că iei pastile,
În care ciocolata distruge-orice dietă,
În care pe la 12 noaptea-ți place ceaiul cu cotlete,
În care vrei să dormi și luni și marți pân’ pe la 9,
În care ai pantofi murdari chiar dacă nu mai plouă…
Dar ție ți-e P.O.H.U.I.

Harlem Shake

Eu nu mai pot cu Harlem Shake. Peste tot unde te uiți, pac (!) câțiva idioți încep să danseze isteric. Mă rog, să danseze e mult spus. Ăla nu e dans.
Eu cred că niște tipi drogați stăteau așa cuminței și au început să-și ia niște tripuri din alea ciudate. "Băi, cââââââââât de tareeeeeeeeeee ar fi să ne îmbrăcăm ca niște idioți și să dansăm?" "Daaaaaa, dude, asta e o idee genială!!!". Și așa a luat naștere febra Harlem Shake care a avut o virilizare cum rar mi-a fost dat să întâlnesc.

Eu așa idioțenie nu am mai văzut de la Gangnam Style și de la LMFAO.

Google Online Marketing Academy - AdWords

Sunt uluită că nu am scris deloc pe blog despre programul pilot al celor de la Google România.
Programul Google Online Marketing Academy a debutat în octombrie 2012. Adresându-se studenților din anii terminali și masteranzilor, aceste cursuri gratuite au avut drept scop, inițierea și instruirea în lumea AdWords-ului.

Ce este AdWords-ul? Păi, este vorba despre acele ads-uri plătite nonorganice (localizate sus sau în partea dreaptă) care apar la search-urile utilizatorilor de Google.

La ce folosește AdWords-ul? Promovare. Pe baza unor algoritmi nu foarte complicați, Google hotărăște ce anunțuri sunt mai relevante pentru utilizatori și le afișează pentru ei. Astfel, în loc ca aceștia să caute prin sute de pagini, pot accesa direct un link care îi duce pe un landing page relevant de unde pot achiziționa online ce îi interesează.

Încă nu-mi vine să cred că am facut, sau mai degrabă spus fac încă parte din acest program. Am urmat primul modul de 6 cursuri, la sfârșit obținând în urma unui examen, certificatul de Google Fundamentals. Am fost acceptată și în al doilea modul, iar după cele 10 cursuri, urmând să primesc (dacă promovez examenul), certificatul de Google AdWords Qualified Partner, certificat recunoscut mondial. Făcând parte din program, aceste examene nu le plătesc, dar acestea se pot obține și fără participarea în cadrul programul, contra cost bineînțeles. Din câte știu, susținerea fiecarui examen, costă cca 50 de euro.

Odată cu participarea la aceste cursuri, am învățat o mulțime de lucruri referitoare la SEO, CPC, CPM, CPA, QS. Într-o lume dominată de internet, sau mai bine spus, de Google, sunt convinsă că aceste certificate mă vor ajuta pe viitor în carieră. Mai ales că advertising-ul, promovarea în mediul online este noul must have al oricărui business.

Steaua - Chelsea

Cred că cea mai proastă specie de românii sunt aia frustrați.

După cum știți, Steaua București a întâlnit în cadrul competiției Europa League, echipa londoneză Chelsea. Asta după ce învinsese Ajax-ul. În meciul tur, joc splendid al steliștilor, scor final 1-0. În retur, Steaua deși marchează, primește trei goluri și pierde calificarea.

Nu era ca și cum cineva se aștepta ca Steaua să elimine echipa care a câștigat Europa League anul trecut, așa că efortul băieților a fost lăudat de mulți. Au existat însă și frustrați care au criticat dur prestația steliștilor.

Se încheie partida din retur și intrând pe Facebook surprind o discuție pe Facebook între o bloggeriță destul de celebră, fană declarată a echipei Dinamo și un tip care susținea că nu este microbist. Ea, era extrem de fericită că Steaua a pierdut calificarea, el îi bătea obrazul, punctând că totuși nu ar trebui să aibă o asemenea atitudine față de o echipă românească și atingând-o ușor în punctul sensibil, Dinamo nici măcar nu visează la o asemenea performanță. Ea, nimic.

Și stăteam să mă întreb, e ceva mai enervant decât românii frustrați? Am urmărit ambele partide, atât meciul tur cât și returul. Ei bine, poate pentru prima oară în viață, m-am simțit mândră că sunt româncă. În momentul în care o mână de suporteri steliști cântau pe Stanford Bridge imnul Stelei, sau când strigau "România, România", m-am simțit atât de bine și parcă nici nu mai conta rezultatul partidei. Ce promovare mai bună a plaiurilor mioritice decât strigarea numelui țării în capitala Marii Britanii (apropos și de inițiativa Gandul cu a lor campanie "Why don't you come over?").

Respect pentru acei suporteri care i-au făcut pe jucători să simtă că joacă acasă, nu în deplasare. O atmosferă magică menținută până la sfârșitul meciului, chiar dacă echipa nu s-a calificat.

Nu mai era vorba că era echipa Steaua. Putea fi Dinamo sau CFR Cluj. Recunosc că m-am uitat și la meciurile lui CFR și chiar mi-a părut rău că au fost eliminați. Era vorba că era o echipa românească, că cineva din țara asta uitată de lume, putea să se facă remarcată. Să readucă undeva sus numele României pe harta fotbalului mondial.

Iar românilor frustrați care s-au bucurat de eșecul Stelei, le spun că sunt cea mai proastă specie ever.

Ninsoare în luna martie

Să o anunțe cineva și pe doamna Vreme că e luna martie, nu de alta, dar de dimineață în capitală a nins.
De câteva zile, în București bate un vânt teribil, iar acum, fulguiește. Este jumătatea lunii martie. Am avut destulă iarnă. Hai cu primăvara, zic.

Prognoza pe următoarele zile aici.

Ziua mamei

8 martie anul acesta m-a prins într-o stare extrem de proastă. Am fost (mă rog încă sunt) racită cobză.

Tuse, febră, dureri în gât, ce mai - tot tacâmul. Stau închisă în casă de 5 zile (and counting...) și mă îndop cu medicamente, supe și ceaiuri. Nu am apucat nici să ies să-i cumpăr mamei tradiționalul buchet de frezii pe care i-l ofer an de an.

În toată perioada asta de zăcut am realizat ceva extrem de important. De obicei, vorbesc cu mama strictul necesar: "Mamă, plec la facultate!", "mamă, calcă-mi cămașa.", "mamă, îmi trebuie bani pentru aia.", "mamă, lasă-mă în pace, mă mai stresezi mult? Am 22 de ani! Nu mă mai bate la cap atât!".

Ei bine, brusc mama în starea în care am fost a devenit mami: "mami, mă doareeeee...", "mami, s-a răcit ceaiul.", "mami, stai și cu mine până adorm".

Eu când sunt bolnavă am nevoie de mami a mea, mami aia de când eram mică. Știu ce se petrece, în subconștientul meu, mă gândesc că mama te face bine, nu medicamentele, nu ceaiurile.

Nu știu cum se descurcă ceilalți de vârsta mea când sunt bolnavi. Mă refer la studenții care pleacă în alte orașe. Răcesc și nu au pe a lor mami lângă ei? E trist...

Sunt convinsă ca peste ani, când deși având o viață a mea, o femeie independentă, cu o carieră stralucită, cu un bărbat puternic alături, tot voi fugi la mama să mă facă bine cand sunt bolnavă, pentru că doar ea mă poate face să adorm în 5 minute doar mângâindu-mi sprâncenele...

Te iubesc, mami!