Aparentele inseala

Inca odata am realizat ca aprentele inseala.Niciodata nu m-am bazat pe prima impresie, pentru ca de cele mai multe ori acesta te influenteaza.Odata cu inceperea facultatii, am cunoscut diverse persoane, diverse tipologii umane cu care am mai avut contact, sau total necunoscute mie.Am in grupa tipa de bani gata, pitipoanca dornica de afirmare, fata simpla din provincie cu puternice principii morale, tipa populara, cea indragostita de arta, visatoarea, pasionata de fotografie, rautacioasa, rockerita indragostita de istorie, tipul pasionat de gadget-uri, prietenul saritor, friendly guy, cel care a venit la facultate doar pentru a agata tipe si tipul caruia nu ii pasa de scoala, de ce se intampla cu cei din jur.
Acesta din urma mi-a atras atentia, imi amintea de cineva pe care l-am cunoscut in trecut si a reprezentat ceva in viata mea.Pe acel cineva nu l-am inteles niciodata, nu am putut sa vad dincolo de ceea ce incerca sa arate.
Cu Andrei am vorbit de cateva ori cu el, si pare un tip destept.I-am citit blogul si am ramas surprinsa de ceea ce citeam.Pe langa posturi funny, tipice masculine, misogine chiar, i-am descoperit latura sensibila.Are cateva posturi in care vorbeste despre el si ea, despre iubirea pe care i-a purtat-o unei colege de clasa timp de 4 ani (suna cunoscut?).Si mi-am dat seama ca sub atitudinea de tip rebel, neatins de nimic, pe care o afiseaza se ascunde un romantic incurabil, un visator.
De aici si revolta mea! De ce incercam sa ne schimbam pentru a fi pe plac altora? De ce nu putem fi noi? De ce e nevoie sa ne ascundem de ceea ce suntem, de ceea ce ne place? De ce producem un "ambalaj" stralucitor pentru sufletul nostru? Pentru a fi placuti de ceilalti mai mult? Credeti-ma, cei care te accepta asa cum esti sunt adevaratii prieteni, nu cei care incearca sa te schimbe.
Si eu am procedat la fel, la scoala ma duceam cu zambetul pe buze, si dupa ce dadeam coltul liceului, deveneam eu, cea adevarata.Cea complexata de ea, nemultumita de orice decizie, neinteleasa de parinti, cea care nu avea incredere in ea, in fortele proprii.
Acum m-am maturizat, si mi-am dat seama ca nu conteaza "ambalajul" frumos colorat si stralucitor, ci produsul dinauntru...