Bucurati-va de ultimile minute din 2010!
Ne vedem/citim la anu'.
La multi ani!
Lumea nu e făcută pentru oameni singuri.
Acum 11 luni
Wishlist de Craciun
Am preluat leapsa de pe blogosfera.Trebuie sa spunem cum ar trebui sa fie Craciunul perfect.So...
Mi-as dori ca de Craciun, sa ninga cu fulgi mari care sa danseze in vazduh si sa coboare formand o patura imaculata de zapada.Oamenii sa fie cuprinsi de magia Sarbatorilor si sa uite de grijile cotidiene, sa uite de necazuri si sa fie mai buni unii cu altii.
Mi-as dori ca de Craciun, sa ninga cu fulgi mari care sa danseze in vazduh si sa coboare formand o patura imaculata de zapada.Oamenii sa fie cuprinsi de magia Sarbatorilor si sa uite de grijile cotidiene, sa uite de necazuri si sa fie mai buni unii cu altii.
Imi doresc ca locuinta mea sa fie impodobita in spiritul Craciunului, cu multe luminite, ornamente si plina de veselie si culoare (checked).
Orasul sa prinda si el de asemenea viata si culoare, iar spiritul sarbatorilor sa se simta in aer…
Mi-as dori ca oamenii sa nu se mai gandeasca la "ce pun pe masa de sarbatori", vorba lu' Mircea Badea, "frate, doar de Craciun, mancam?".
Sper ca Mosu' sa vina la mine, pentru ca am fost cuminte anul acesta.
Vreau sa ma plimb pe strada noaptea si sa ma bucur de luminitele orasului.Sa petrecem pana dimineata lepadand amintiri.
Verisoarei mele sa-i placa surpriza pe care i-o pregatim (vine Mos Craciun la ea).
Ca sa nu uit, soneria telefonului este "Last Christmas"- George Michael.
P.S:Cadoul meu pentru fanii Twilight.Poza din postare este din mult asteptatul film Breaking Dawn.
Vreau sa ma plimb pe strada noaptea si sa ma bucur de luminitele orasului.Sa petrecem pana dimineata lepadand amintiri.
Verisoarei mele sa-i placa surpriza pe care i-o pregatim (vine Mos Craciun la ea).
Ca sa nu uit, soneria telefonului este "Last Christmas"- George Michael.
P.S:Cadoul meu pentru fanii Twilight.Poza din postare este din mult asteptatul film Breaking Dawn.
Craciun Fericit
Acum, cand colindele, toate nascute sub zapezi, aduc cu ele mireasma de Iisus nascut in iesle, simtim si noi tot mai tare atmosfera de Sarbatoare ce se apropie. Deschideti usa si lasati spiritul Craciunului sa va intre in casa! Deschideti inimile si lasati Bucuria si Implinirea sa va intre in suflet! Deschideti larg bratele si imbratisarea voastra calda, vorba buna si gandul curat sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi!La multi ani!
P.S: Sper ca ati fost cuminti si a venit Mosu' la voi!
Aparentele inseala
Inca odata am realizat ca aprentele inseala.Niciodata nu m-am bazat pe prima impresie, pentru ca de cele mai multe ori acesta te influenteaza.Odata cu inceperea facultatii, am cunoscut diverse persoane, diverse tipologii umane cu care am mai avut contact, sau total necunoscute mie.Am in grupa tipa de bani gata, pitipoanca dornica de afirmare, fata simpla din provincie cu puternice principii morale, tipa populara, cea indragostita de arta, visatoarea, pasionata de fotografie, rautacioasa, rockerita indragostita de istorie, tipul pasionat de gadget-uri, prietenul saritor, friendly guy, cel care a venit la facultate doar pentru a agata tipe si tipul caruia nu ii pasa de scoala, de ce se intampla cu cei din jur.
Acesta din urma mi-a atras atentia, imi amintea de cineva pe care l-am cunoscut in trecut si a reprezentat ceva in viata mea.Pe acel cineva nu l-am inteles niciodata, nu am putut sa vad dincolo de ceea ce incerca sa arate.
Cu Andrei am vorbit de cateva ori cu el, si pare un tip destept.I-am citit blogul si am ramas surprinsa de ceea ce citeam.Pe langa posturi funny, tipice masculine, misogine chiar, i-am descoperit latura sensibila.Are cateva posturi in care vorbeste despre el si ea, despre iubirea pe care i-a purtat-o unei colege de clasa timp de 4 ani (suna cunoscut?).Si mi-am dat seama ca sub atitudinea de tip rebel, neatins de nimic, pe care o afiseaza se ascunde un romantic incurabil, un visator.
De aici si revolta mea! De ce incercam sa ne schimbam pentru a fi pe plac altora? De ce nu putem fi noi? De ce e nevoie sa ne ascundem de ceea ce suntem, de ceea ce ne place? De ce producem un "ambalaj" stralucitor pentru sufletul nostru? Pentru a fi placuti de ceilalti mai mult? Credeti-ma, cei care te accepta asa cum esti sunt adevaratii prieteni, nu cei care incearca sa te schimbe.
Si eu am procedat la fel, la scoala ma duceam cu zambetul pe buze, si dupa ce dadeam coltul liceului, deveneam eu, cea adevarata.Cea complexata de ea, nemultumita de orice decizie, neinteleasa de parinti, cea care nu avea incredere in ea, in fortele proprii.
Acum m-am maturizat, si mi-am dat seama ca nu conteaza "ambalajul" frumos colorat si stralucitor, ci produsul dinauntru...
Acesta din urma mi-a atras atentia, imi amintea de cineva pe care l-am cunoscut in trecut si a reprezentat ceva in viata mea.Pe acel cineva nu l-am inteles niciodata, nu am putut sa vad dincolo de ceea ce incerca sa arate.
Cu Andrei am vorbit de cateva ori cu el, si pare un tip destept.I-am citit blogul si am ramas surprinsa de ceea ce citeam.Pe langa posturi funny, tipice masculine, misogine chiar, i-am descoperit latura sensibila.Are cateva posturi in care vorbeste despre el si ea, despre iubirea pe care i-a purtat-o unei colege de clasa timp de 4 ani (suna cunoscut?).Si mi-am dat seama ca sub atitudinea de tip rebel, neatins de nimic, pe care o afiseaza se ascunde un romantic incurabil, un visator.
De aici si revolta mea! De ce incercam sa ne schimbam pentru a fi pe plac altora? De ce nu putem fi noi? De ce e nevoie sa ne ascundem de ceea ce suntem, de ceea ce ne place? De ce producem un "ambalaj" stralucitor pentru sufletul nostru? Pentru a fi placuti de ceilalti mai mult? Credeti-ma, cei care te accepta asa cum esti sunt adevaratii prieteni, nu cei care incearca sa te schimbe.
Si eu am procedat la fel, la scoala ma duceam cu zambetul pe buze, si dupa ce dadeam coltul liceului, deveneam eu, cea adevarata.Cea complexata de ea, nemultumita de orice decizie, neinteleasa de parinti, cea care nu avea incredere in ea, in fortele proprii.
Acum m-am maturizat, si mi-am dat seama ca nu conteaza "ambalajul" frumos colorat si stralucitor, ci produsul dinauntru...
Remember the time
Ascultati asta in timp ce cititi.
M-am indragostit de melodie...
Azi am avut ocazia sa vorbesc cu un vechi prieten de-al meu, cu care nu mai vorbisem de mult.Am discutat noi de ce s-a mai intamplat in vietile noastre, facultati, joburi, fosti colegi.Small talks.Am vorbit vreo doua ore si simteam ca sunt oarecum in trecut, ca nu am parasit liceul cu tot farmecul lui.Ne aducem aminte de fiecare tampenie facuta, de note proaste, de premii, de chiuluri, de petreceri-surpriza, whatever...
Incepusem sa-i povestesc cat de grea si complicata e viata mea de ceva timp,cat de mult ma solicita facultatea, part-time-ul, boyfriend-ul, si la un moment dat, ma intrerupe.Imi spune ca nu vrea sa mai auda ce-i spun, ca il mint.Si dupa, mi-a facut cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodata de la el.
A zis ca ma considera cea mai crazy, cu capul in nori si vesela persoana care a intalnit-o."Luminai clasa cand zambeai, nu imi aduc aminte sa te fi vazut vreodata trista"
Si are dreptate.
Eram vesela.Viata era frumoasa, simpla si eu o traiam la intensitate maxima.Nu ma interesa ce spuneau altii, traiam in lumea mea, o lume perfecta in care nu erau minciuni, regrete, deziluzii,erau in schimb rasete,lacrimi de fericire,si muzica buna (Pink Floyd, Muse,The Killers, Nickelback).Orice era posibil.Dragostea era si ea prezenta.Iubeam cu tot sufletul,eram atat de indragostita...de el, de muzica, de libertate, de frumos...In lumea mea, nu exista doar alb si negru, erau numeroase nuante de gri, o lume libertina si copilaroasa in care fiecare era fauritorul propriului destin.
Dar acum lumea mea perfecta a fost distrusa.Nu mai e loc de zambete, de fericire, de libertate.E o lume sumbra, infricosatoare, intunecata,din care oricat m-as chinui sa ies nu pot.Sunt prinsa ca intr-o plasa tesuta de un paianjen odios.Acum sunt trista mereu, abatuta si pentru a nu face o impresie gresita, incerc sa nu arat asta, asa ca zambesc fals cand trec pe langa parintii mei, rad sec la glumele prietenilor si sunt extrem de iubitoare cu boyfriend-ul.
Insa nu am pe nimeni alaturi, nici parinti, nici prieteni, nici iubit.Nu am nici un telefon tarziu in noapte care sa ma trezeasca, si la capat o voce de mult uitata care sa ma faca sa ma gandesc la trecut, la zilele bune, la "cum era inainte"...
M-am indragostit de melodie...
Azi am avut ocazia sa vorbesc cu un vechi prieten de-al meu, cu care nu mai vorbisem de mult.Am discutat noi de ce s-a mai intamplat in vietile noastre, facultati, joburi, fosti colegi.Small talks.Am vorbit vreo doua ore si simteam ca sunt oarecum in trecut, ca nu am parasit liceul cu tot farmecul lui.Ne aducem aminte de fiecare tampenie facuta, de note proaste, de premii, de chiuluri, de petreceri-surpriza, whatever...
Incepusem sa-i povestesc cat de grea si complicata e viata mea de ceva timp,cat de mult ma solicita facultatea, part-time-ul, boyfriend-ul, si la un moment dat, ma intrerupe.Imi spune ca nu vrea sa mai auda ce-i spun, ca il mint.Si dupa, mi-a facut cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodata de la el.
A zis ca ma considera cea mai crazy, cu capul in nori si vesela persoana care a intalnit-o."Luminai clasa cand zambeai, nu imi aduc aminte sa te fi vazut vreodata trista"
Si are dreptate.
Eram vesela.Viata era frumoasa, simpla si eu o traiam la intensitate maxima.Nu ma interesa ce spuneau altii, traiam in lumea mea, o lume perfecta in care nu erau minciuni, regrete, deziluzii,erau in schimb rasete,lacrimi de fericire,si muzica buna (Pink Floyd, Muse,The Killers, Nickelback).Orice era posibil.Dragostea era si ea prezenta.Iubeam cu tot sufletul,eram atat de indragostita...de el, de muzica, de libertate, de frumos...In lumea mea, nu exista doar alb si negru, erau numeroase nuante de gri, o lume libertina si copilaroasa in care fiecare era fauritorul propriului destin.
Dar acum lumea mea perfecta a fost distrusa.Nu mai e loc de zambete, de fericire, de libertate.E o lume sumbra, infricosatoare, intunecata,din care oricat m-as chinui sa ies nu pot.Sunt prinsa ca intr-o plasa tesuta de un paianjen odios.Acum sunt trista mereu, abatuta si pentru a nu face o impresie gresita, incerc sa nu arat asta, asa ca zambesc fals cand trec pe langa parintii mei, rad sec la glumele prietenilor si sunt extrem de iubitoare cu boyfriend-ul.
Insa nu am pe nimeni alaturi, nici parinti, nici prieteni, nici iubit.Nu am nici un telefon tarziu in noapte care sa ma trezeasca, si la capat o voce de mult uitata care sa ma faca sa ma gandesc la trecut, la zilele bune, la "cum era inainte"...
1 decembrie
"Marea Unire din 1918 a fost si ramane pagina cea mai sublima a istoriei romanesti. Maretia ei sta in faptul ca desavarsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a intregii natiuni romane, realizata intr-un elan tasnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit." (Florin Constantiniu-O istorie sincera a poporului roman)
La multi ani Romania!
La multi ani romane!
La multi ani Romania!
La multi ani romane!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
