Aici un link postat pe blogul oficial al emisiunii Biziday. Prezentatorul, Moise Guran îl are invitat pe Bogdan Naumovici care vorbeşte despre etică în publicitate şi comunicare dar şi despre promovarea prin publicitate a proiectului minier. Publicitarul a fost şi este criticat îndelung de opinia publică pentru acţiunile sale vis-a-vis de această exploatare.
Eu, susţinătoare înfocată a publicitarului Bogdan Naumovici îi înţeleg acţiunile, nu îl înţeleg însă ca om. Ştie foarte bine care este miza acestui pariu în care a intrat însă joacă de partea greşită.
Se şi observă în discursul susţinut în cadrul emisiunii ipocrizia maximă a lui. Deşi îl respect ca publicitar, îi respect munca şi cariera extraordinară, a pierdut respectul meu ca om.
Şi aici ştirea potrivit căreia spoturile RMGC au fost interzise de CNA.
Bucharest is not Budapest
Datorită lui Naumovici și a lui Moisescu cu a lui emisiune, am decis să urmez specializarea Publicitate la facultate. Leo Burnett a fost prima agenție de publicitate de care am auzit și asta deoarece B. Naumovici lucra acolo (înainte să-și mute catrafusele la 23), la această Leo sper să și lucrez în viitor.
Cu McCann am luat contact în SNSPA. Pe perioada întregului curs de Publicitate susținut de Dan Petre în primul an de studenție, am vorbit doar despre campania ROM (de-aș fi știut eu că subiectul va fi abordat de asemenea la alte 2 cursuri în următorii ani). McCann a devenit agenția second unde aș vrea să lucrez și a intrat sub radarul meu de urmărire permanentă. Ce înseamnă asta? Urmăresc activitățiile acestora atât în offline cât și din online. Proiecte, clienți, campanii etc.
Cea mai recentă campanie a celor de la McCann a batonului de ciocolată Rom se numește "Bucharest is not Budapest" iar rolul acesteia este de a încerca să pună capăt acestei confuzii între capitale (nicidecum promovarea și creșterea cifrei de vânzare a produsului :))) ). Campania este una reușită. Mie personal îmi place foarte mult. Puteți intra aici http://www.bucharestnotbudapest.com/ pentru afla mai multe detalii despre aceasta.
Ca execuții în offline, avem bannere amplasate pe aeroportul Otopeni (imagine preluată de la Manafu). Cei de la Iron Maiden, care au gafat în trecut au avut concert în București săptămâna asta.
.jpg)
Cu McCann am luat contact în SNSPA. Pe perioada întregului curs de Publicitate susținut de Dan Petre în primul an de studenție, am vorbit doar despre campania ROM (de-aș fi știut eu că subiectul va fi abordat de asemenea la alte 2 cursuri în următorii ani). McCann a devenit agenția second unde aș vrea să lucrez și a intrat sub radarul meu de urmărire permanentă. Ce înseamnă asta? Urmăresc activitățiile acestora atât în offline cât și din online. Proiecte, clienți, campanii etc.
Cea mai recentă campanie a celor de la McCann a batonului de ciocolată Rom se numește "Bucharest is not Budapest" iar rolul acesteia este de a încerca să pună capăt acestei confuzii între capitale (nicidecum promovarea și creșterea cifrei de vânzare a produsului :))) ). Campania este una reușită. Mie personal îmi place foarte mult. Puteți intra aici http://www.bucharestnotbudapest.com/ pentru afla mai multe detalii despre aceasta.
Ca execuții în offline, avem bannere amplasate pe aeroportul Otopeni (imagine preluată de la Manafu). Cei de la Iron Maiden, care au gafat în trecut au avut concert în București săptămâna asta.
În ceea ce privește online-ul, de pe site-ul oficial, se pot downloada extensii free de Firefox și Chrome care au incorporat mesajul "do you mean...", un blog widget (pe care îl puteți vedea și la mine pe blog în partea dreaptă a ecranului), coperte de Facebook și un video pe Youtube. Mai jos video-ul și coperta oficială a paginii de Facebook a campaniei.
.jpg)
Ce să zic, campanie super tare. Agenție care are întotdeauna idei fresh și inovatoare. Salut această inițiativă cum am făcut-o și cu cea de la Gândul. Chiar dacă motivul este simplu -creșterea vânzărilor produsului, campania este una reușită. La mai multe astfel de campanii.
Justin Timberlake
Justin is back! Justin al nostru, nu varianta feminină după care sunt înnebunite puștoaicele de 12 ani. După o pauză lungă (prea lungăăăă), cântărețul a scos album nou. Suit and Tie.
Albumul e genial. Sigur ați auzit cel puțin o dată melodia Mirrors, nu ați avea cum să nu o auziți. E peste tot. La radio, la TV, în news feed-ul de la Facebook.
Ei bine, pe lângă melodia Mirrors merită să ascultați Tunnel Vision. Are și videoclip de câteva săptămâni dar nu vă așteptați să îl vedeți la TV, conține scene cu conținut explicit și este interzis minorilor sub 18 ani.
Albumul e genial. Sigur ați auzit cel puțin o dată melodia Mirrors, nu ați avea cum să nu o auziți. E peste tot. La radio, la TV, în news feed-ul de la Facebook.
Ei bine, pe lângă melodia Mirrors merită să ascultați Tunnel Vision. Are și videoclip de câteva săptămâni dar nu vă așteptați să îl vedeți la TV, conține scene cu conținut explicit și este interzis minorilor sub 18 ani.
Melodia Mirrors a primit numeroase nominalizări la premiile MTV. Era și normal. Este mega hit.
Eu sunt super încântată să aud melodii noi de la idolul copilăriei mele. Să o țină cu cântatul și să lase deoparte filmele low budget (deși nu joacă rău).
Welcome back Justin! ♥
S-a sfârșit!
Mă întorc rușinos cu coada între picioare după o lună și ceva de inactivitate pe blog. Dar am o scuză bună! Suuunt licențiată! Da. Am absolvit, am susținut lucrarea de licență și acum, mă pregătesc de admiterea la master. Oscilez între ASE și Universitatea București. Bătaie mare la ambele dar sunt convinsă că am să ma descurc.
În rest, totul bine și frumos. Am cateva postări speciale în zilele ce urmează. Deci, stați pe fază!
În rest, totul bine și frumos. Am cateva postări speciale în zilele ce urmează. Deci, stați pe fază!
McDonald's - McMici și McPorc
De ieri, meniuri speciale la McDonald's. Puteți achiziționa timp de o lună de la aceste fast-food-uri, McMic și McPorc.
- Sendvişul McMic costă 4,5 lei şi este compus dintr-o chiflă de 10 centimetri, muştar şi 45 de grame de carne de mici. Un Dublu McMic costă 7,9 lei.
- Sendvişul McPorc, are o chiflă de 10 centimetri care conţine 113 grame de carne de porc, sos de muştar, ceapă şi 3 felii de castraveţi muraţi. Preţul unui sendviş McPorc este de 9,9 lei.
Campania "Săptămâni românești" se va desfășura în perioada 1 mai-2 iunie. Aceste produse vor putea fi achiziționate dupa ora 10:00. Promovare va fi una agresivă, produsele beneficiind de spoturi tv, printuri, outdoor, și social media. Imaginea campaniei este nimeni altul decât Mihai Bobonete pe care probabil îl știți din serialul Las Fierbinți sau din show-urile de stand-up comedy.
1 mai
În niciun an, 1 mai nu m-a găsit în situația asta. Sunt implicată în atâtea chestii încât nu am timp nici să respir. Programul Google, licență, evenimentele mișto din luna asta...Pentru mine, săptămâna asta (legată cu Paștele) înseamnă stat în casă ca să scriu la licență, deadline-ul fiind 5 mai. Great, right? 25 de pagini până pe 5.
Gata cu văicăreala!
Petrecere frumoasă românilor, distrați-vă la mare de 1 mai, sărbătoriți, beți, mâncați și uitați de toate! Sărbători fericite alături de cei dragi!
Jurnal studențesc [part 12]
Data: 29.05.2013
Mood: Revoltată.
Melodie: The Pierces - Lies
Acum vreo două săptămâni, la cursul de Etica comunicării, titularii cursului au decis să ne aducă un invitat surpriză. Curioșii nevoie mare, ne-am strâns cu mic cu mare și ne-am dus la cursul respectiv care se ține vinerea de la ora 18:00 la 21:00 (noi glumim pe tema asta mereu, considerăm cursul ca fiind ca un pre-party înaintea dezmățului din week-end).
Invitatul surpriză era o doamnă de la o companie mare și când spun mare, chiar vorbesc serios. Gândiți-vă la una dintre primele companii înființate la nivel mondial. Aceasta ne-a prezentat compania în general, gama de produse, concurența etc. Prezentarea a fost una interactivă, s-a pus mult accent pe dialog și pe interacțiunea cu studenții.
Spre final, însă, duduia decide să ne pună niște filmulețe. Menționez încă odată numele cursului Etica comunicării, deci vorbim de niște chestii legale, de niște valori, norme etc. Reprezentanta ne pune niște filmulețe în care erau prezentate niște acțiuni caritabile desfășurate de companie. O strângere de fonduri, recondiționarea unor școli, amenajarea unor spații de joacă, sprijinirea femeilor cercetătoare etc.
Ce m-a frapat pe mine a fost discursul reprezentantei după ce am vizionat filmulețele. Aceasta a susținut că aceste acțiuni sunt făcute, și citez "din suflet". Say what? Stai puțin...Din suflet? Nu pentru imagine? Nu pentru promovare? Din suflet? C'mon! Asemenea imbecilitate m-a revoltat peste măsură. Tipa susținea că reprezentanți ai companiei au participat în repetate rânduri la strângeri de fonduri și au făcut numeroase donații anonime pentru că nu voiau să se afle că aceștia au făcut gestul. După, a susținut că totuși s-a aflat de aceste donații și nu își explică cum.
A fost o experiență groaznică. În 3 ani de facultate nu m-am simțit nicodată jignită, până în momentul în care am asistat la acest curs. Pur și simplu am fost tratați de doamna respectivă ca niște copii de grădiniță care nu au intelectul dezvoltat îndeajuns. Jignirea a fost și mai mare mai ales datorită faptului că nu vorbea unor studenți la Cibernetică, ci unor viitori specialiști în advertising și în PR. Deci, cam știau "cu ce să mănâncă" aceste acțiuni de binefacere.
Dezamăgire majoră pentru mine. Niciodată nu m-am gândit că voi spune asta despre una dintre cele mai mari companii globale. O dată cu participarea la acest curs, intenția mea de a lucra într-o multinațională, o corporație, s-a cam dus. Nu vreau să am de a face cu asemenea oameni. Doamna respectivă nu are nici o vină, acesta fiind doar "vocea" prin care compania și-a exprimat punctul de vedere. Dezamăgită sunt de poziția companiei, o poziție total nepotrivită pentru statutul pe care îl are.
Mood: Revoltată.
Melodie: The Pierces - Lies
Acum vreo două săptămâni, la cursul de Etica comunicării, titularii cursului au decis să ne aducă un invitat surpriză. Curioșii nevoie mare, ne-am strâns cu mic cu mare și ne-am dus la cursul respectiv care se ține vinerea de la ora 18:00 la 21:00 (noi glumim pe tema asta mereu, considerăm cursul ca fiind ca un pre-party înaintea dezmățului din week-end).
Invitatul surpriză era o doamnă de la o companie mare și când spun mare, chiar vorbesc serios. Gândiți-vă la una dintre primele companii înființate la nivel mondial. Aceasta ne-a prezentat compania în general, gama de produse, concurența etc. Prezentarea a fost una interactivă, s-a pus mult accent pe dialog și pe interacțiunea cu studenții.
Spre final, însă, duduia decide să ne pună niște filmulețe. Menționez încă odată numele cursului Etica comunicării, deci vorbim de niște chestii legale, de niște valori, norme etc. Reprezentanta ne pune niște filmulețe în care erau prezentate niște acțiuni caritabile desfășurate de companie. O strângere de fonduri, recondiționarea unor școli, amenajarea unor spații de joacă, sprijinirea femeilor cercetătoare etc.
Ce m-a frapat pe mine a fost discursul reprezentantei după ce am vizionat filmulețele. Aceasta a susținut că aceste acțiuni sunt făcute, și citez "din suflet". Say what? Stai puțin...Din suflet? Nu pentru imagine? Nu pentru promovare? Din suflet? C'mon! Asemenea imbecilitate m-a revoltat peste măsură. Tipa susținea că reprezentanți ai companiei au participat în repetate rânduri la strângeri de fonduri și au făcut numeroase donații anonime pentru că nu voiau să se afle că aceștia au făcut gestul. După, a susținut că totuși s-a aflat de aceste donații și nu își explică cum.
A fost o experiență groaznică. În 3 ani de facultate nu m-am simțit nicodată jignită, până în momentul în care am asistat la acest curs. Pur și simplu am fost tratați de doamna respectivă ca niște copii de grădiniță care nu au intelectul dezvoltat îndeajuns. Jignirea a fost și mai mare mai ales datorită faptului că nu vorbea unor studenți la Cibernetică, ci unor viitori specialiști în advertising și în PR. Deci, cam știau "cu ce să mănâncă" aceste acțiuni de binefacere.
Dezamăgire majoră pentru mine. Niciodată nu m-am gândit că voi spune asta despre una dintre cele mai mari companii globale. O dată cu participarea la acest curs, intenția mea de a lucra într-o multinațională, o corporație, s-a cam dus. Nu vreau să am de a face cu asemenea oameni. Doamna respectivă nu are nici o vină, acesta fiind doar "vocea" prin care compania și-a exprimat punctul de vedere. Dezamăgită sunt de poziția companiei, o poziție total nepotrivită pentru statutul pe care îl are.
Noaptea Agențiilor 2013
A trecut și Noaptea Agențiilor, eveniment așteptat cu sufletul la gură de oamenii interesați de advertising.
Am apucat să trecem doar pe la două agenții din păcate. Am mers împreună cu alții trei colegi la Webdigital.ro - știți voi, agenția aia specializată în PPC. Acolo unde lucrează Ionuț Munteanu și Smeu. Acum știți? Ok. Interesați direct datorită programului Google Academy, am mers prima dată acolo. Și nu am mai vrut să plecăm. Muzică mișto, socializare, oameni interesanți, Grolsch, atmosferă relaxantă.
Mai multe aici, pe pagina de Facebook.
Cunoscătorii știu că agențiile sunt deschise doar până la ora 00:00, deci fără mașină, îți este extrem de greu să ajungi de la una la alta. Plecând foarte târziu de la Webdigital.ro care are sediul pe la Budapesta, am ajuns doar până pe Căderea Bastiliei în Piața Romană la Frank Group. Super mișto și aici. Aici găsirăm petrecere tematică. Silent disco pyjama party. Căști nu mai erau, așa că ne-am tolănit pe salteaua imensă din mijlocul acoperișului și ne-am uitat la alții cum dansau, cum se machiau sau cum le cereau autografe lui Cabral și a sa soață, prezenți acolo. Am vorbit cu o mulțime de oameni mișto, am băut cockteiluri cu nume ciudate și ne-am cărat înainte ca orologiul să bată ora 12, cu intenția de a ajunge și pe la Eventures, dar am ajuns târziu în noapte, undeva pe la 01:30 și nu ne-a mai primit nimeni. :)
Overall, a fost super mișto. Experiența asta este un must-have pentru un om care este cât de cât interesat de această industrie. Pentru cei care habar nu aveau de acest eveniment, nu știu cu ce se mănâncă, aici o poză super mișto.
Am apucat să trecem doar pe la două agenții din păcate. Am mers împreună cu alții trei colegi la Webdigital.ro - știți voi, agenția aia specializată în PPC. Acolo unde lucrează Ionuț Munteanu și Smeu. Acum știți? Ok. Interesați direct datorită programului Google Academy, am mers prima dată acolo. Și nu am mai vrut să plecăm. Muzică mișto, socializare, oameni interesanți, Grolsch, atmosferă relaxantă.
Mai multe aici, pe pagina de Facebook.
Cunoscătorii știu că agențiile sunt deschise doar până la ora 00:00, deci fără mașină, îți este extrem de greu să ajungi de la una la alta. Plecând foarte târziu de la Webdigital.ro care are sediul pe la Budapesta, am ajuns doar până pe Căderea Bastiliei în Piața Romană la Frank Group. Super mișto și aici. Aici găsirăm petrecere tematică. Silent disco pyjama party. Căști nu mai erau, așa că ne-am tolănit pe salteaua imensă din mijlocul acoperișului și ne-am uitat la alții cum dansau, cum se machiau sau cum le cereau autografe lui Cabral și a sa soață, prezenți acolo. Am vorbit cu o mulțime de oameni mișto, am băut cockteiluri cu nume ciudate și ne-am cărat înainte ca orologiul să bată ora 12, cu intenția de a ajunge și pe la Eventures, dar am ajuns târziu în noapte, undeva pe la 01:30 și nu ne-a mai primit nimeni. :)
Overall, a fost super mișto. Experiența asta este un must-have pentru un om care este cât de cât interesat de această industrie. Pentru cei care habar nu aveau de acest eveniment, nu știu cu ce se mănâncă, aici o poză super mișto.
Olanda - România
Apropos de postul anterior, în care vorbeam de tata și spuneam că acesta ne-a crescut atât pe mine cât și pe sor-mea ca niște băieții, fac o mărturisire. Ador fotbalul.
Chiar îmi place să mă uit la meciuri. N-aș da o partidă de fotbal pe nicio telenovelă plină de romantism.
Țin cu Steaua, iar momentul în care am hotărât să fac pasul cel mare, să-i spun asta tatălui meu, rapidist convins, a rămas încă momentul cel mai traumatizant al copilăriei mele. Sincer vă spun, m-am gândit că mă dezmoștenește și mă aruncă afară în stradă. A acceptat situația ca un domn ce este, și am stabilit de comun acord să nu urmărim amândoi niciun derby Steaua - Rapid.
Săptămânile trecute, România a fiert datorită campaniei de primăvară pentru Brazilia. Meciuri cu Ungaria și Olanda. Rezultate rușinoase. Un 2-2 tras de păr cu ungurii și un dezastruos 4-0 cu Olanda.
Eu nu știu ce mai caută Pițurcă la Națională. Sincer. Tu ca selecționer alegi să-i introduci în unșpele de start pe Stancu și Tănase. Cine este Stancu și de pe ce planetă ceea ce joacă el se numește fotbal? Iar Tănase, formidabilul Tănase e doar un măscărici care nu știe ce să facă cu mingea nici dacă ar avea instrucțiuni scrise pe ea. Și la pauză, îl scoți pe Adi Popa care a avut singura ocazie a României în prima repriză (și unica la sfârșitul meciului) ca să îl înlocuiești cu Torje. Ulterior îl bagi pebătrânul veteranul de Mutu care a pozat până la sfârșitul meciului doar doar ies niște poze mișto pentru Gazeta Sportului ediția de a doua zi.
De ce nu ai mers pe mâna lui Rusescu, a lui Tătărușeanu sau a lui Latovlevici (cel mai bun fundaș stânga al României - conform declarației lui Dragomir)?
Respectele mele pentru Mitică Dragomir. Întrebat de un prezentator extrem de enervant de pe canalul GSP (nu se putea altfel) ce șanse mai are România să ajungă la barajul pentru calificare, acesta a răspuns că șansele sunt nule. Prezentatorul vizibil iritat, a replicat că e prea dur cu echipa, că șanse sunt destule. Răspunsul lui Mitică: "maimuțoiule, nu cred că am văzut același meci."
După meci, Pițurcă a declarat că orice echipă putea încasa 4 goluri de la Olanda și el nu renunță cu una cu două (suporteri au scandat "demisia"). Ba mai mult, a sugerat că decizia de a folosi jucători de la Steaua a fost una neinspirată pentru că aceștia ar fi fost prea obosiți după meciurile tur - retur cu Chelsea.
Concluziile mele după toată tevatura asta este că România joacă execrabil și nu merită să ajungă în Brazilia. De asemenea, sunt 100% la 100% convinsă că Pițurcă e pe etnobotanice or something, pentru că un om sănătos la cap nu ar lua asemenea decizii.
Chiar îmi place să mă uit la meciuri. N-aș da o partidă de fotbal pe nicio telenovelă plină de romantism.
Țin cu Steaua, iar momentul în care am hotărât să fac pasul cel mare, să-i spun asta tatălui meu, rapidist convins, a rămas încă momentul cel mai traumatizant al copilăriei mele. Sincer vă spun, m-am gândit că mă dezmoștenește și mă aruncă afară în stradă. A acceptat situația ca un domn ce este, și am stabilit de comun acord să nu urmărim amândoi niciun derby Steaua - Rapid.
Săptămânile trecute, România a fiert datorită campaniei de primăvară pentru Brazilia. Meciuri cu Ungaria și Olanda. Rezultate rușinoase. Un 2-2 tras de păr cu ungurii și un dezastruos 4-0 cu Olanda.
Eu nu știu ce mai caută Pițurcă la Națională. Sincer. Tu ca selecționer alegi să-i introduci în unșpele de start pe Stancu și Tănase. Cine este Stancu și de pe ce planetă ceea ce joacă el se numește fotbal? Iar Tănase, formidabilul Tănase e doar un măscărici care nu știe ce să facă cu mingea nici dacă ar avea instrucțiuni scrise pe ea. Și la pauză, îl scoți pe Adi Popa care a avut singura ocazie a României în prima repriză (și unica la sfârșitul meciului) ca să îl înlocuiești cu Torje. Ulterior îl bagi pe
De ce nu ai mers pe mâna lui Rusescu, a lui Tătărușeanu sau a lui Latovlevici (cel mai bun fundaș stânga al României - conform declarației lui Dragomir)?
Respectele mele pentru Mitică Dragomir. Întrebat de un prezentator extrem de enervant de pe canalul GSP (nu se putea altfel) ce șanse mai are România să ajungă la barajul pentru calificare, acesta a răspuns că șansele sunt nule. Prezentatorul vizibil iritat, a replicat că e prea dur cu echipa, că șanse sunt destule. Răspunsul lui Mitică: "maimuțoiule, nu cred că am văzut același meci."
După meci, Pițurcă a declarat că orice echipă putea încasa 4 goluri de la Olanda și el nu renunță cu una cu două (suporteri au scandat "demisia"). Ba mai mult, a sugerat că decizia de a folosi jucători de la Steaua a fost una neinspirată pentru că aceștia ar fi fost prea obosiți după meciurile tur - retur cu Chelsea.
Concluziile mele după toată tevatura asta este că România joacă execrabil și nu merită să ajungă în Brazilia. De asemenea, sunt 100% la 100% convinsă că Pițurcă e pe etnobotanice or something, pentru că un om sănătos la cap nu ar lua asemenea decizii.
Băieții lu' tata
Familia mea este formată din patru persoane: mama, tata eu și sora mea.
(Uite cum eu la 22 de ani, tocmai am scris o propoziție care ar fi putut fi scrisă de un copil de clasa I. Citesc cum am ales să încep postul asta și mă minunez... parcă sunt rândurile de început ale unei compuneri pentru copii care abia au învățat să scrie. :))) Tare sau ce?)
Revin.
Tata, din păcate, nu a avut băieți. Dar a încercat să ne insufle nouă, fete, niște elemente masculine.
La un moment dat, acum câțiva ani, chiar ne spunea "baieții lu' tata". Știm (poate mai bine ca mulți băieți din ziua de azi) orice uneltă din atelierul lui, de la patent și șurubelniță în stea până la pistol de lipit și bormașină. L-am ajutat la tot felul de chestii tot timpul. Am ajuns la concluzia că a procedat bine, învățându-ne, atunci când l-am cunoscut pe actualul meu iubit, care nu știe nici să schimbe un bec. :)
Deci, băgați la cap, voi aștia care vedeți în femeie o ființă firavă care se sperie de un păianjăn, că undeva printre noi, sunt niște tipe care ar fi capabile să vă zugrăvească întreg apartamentul în timpul unui week-end cu băieții la mare. :)
Jurnal studentesc [part 11]
Data: 01.04.2013
Mood: Freaked out
Melodie: Madcon - Beggin'
După cum știți, subsemnata e în an terminal la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, din cadrul SNSPA-ului la specializarea Publicitate. An terminal=licență.
Am început să caut materiale pentru lucrare cam prin noiembrie. Am căutat o lună cărți și articole științifice legate de subiectul pe care îl abordez în lucrare. Însă din noiembrie, nu am mai făcut nimic.
Prin urmare, cea mai bună păcăleală (nu știu însă pentru cine...) de astăzi este că voi termina partea teoretică în două săptămâni, atunci când este termenul limită impus de coordonator.
Minunat, nu?
Carla's Dreams feat Inna - P.O.H.U.I
Nu-mi place Inna!
Este fix stereotipul divei de Dorobanți care a descoperit că are puțină voce și s-a gândit că o carieră în muzică n-ar strica. Se bazează fix pe imagine, nu sunt hater-iță, dar uitați-vă și voi la un concert live de-al ei. Pe lângă faptul că cere un onorariu nesimțit, nu cântă bine. Nu zic că nu are voce, dar nu are voce WOW, e doar o altă voce într-o masă de ordinary voices. Dar să revenim, se bazează doar pe imagine (nici o aluzie la faptul că este imaginea Pepsi România). Arată bine, cu sau fără silicoane (cică e scandal mare că apare cu sâni mici într-un videoclip și cu sâni imenși în altul).
Nu ascult Inna. Nu-mi plac melodiile: 10 minute, Amazing, Deja-vu, Tu și eu, Love sau More than friends - și ce argument mai bun pot aduce pentru a-mi susține părerea decât să recunosc că am dat un search pe Google ca să pot înșirui aici câteva melodii de ale ei.
Îmi place în schimb, asta.
Melodia este cântată de Carla's Dreams împreuna cu mai sus numita, Inna. Ei bine, sună suuuuper bine. Versuri mișto, refren mișto. Melodie catchy. Iar freza Innei - priceless. Îmi place mult de tot!
De câteva zile fredonez doar: P.O.H.U.I. / Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum.
Ce înseamnă P.O.H.U.I? Ei bine, este echivalentul rusesc a lui I don't give a f**k!
Vă spuneam de versuri, păi cum să nu te regăsești în următoarele?
Și-ai vrea ca cineva să fie lângă tine-acum… lângă tine-acum.
Și sunt momente...
Și chiar și zile...
În care bei chiar dacă știi că iei pastile,
În care ciocolata distruge-orice dietă,
În care pe la 12 noaptea-ți place ceaiul cu cotlete,
În care vrei să dormi și luni și marți pân’ pe la 9,
În care ai pantofi murdari chiar dacă nu mai plouă…
Dar ție ți-e P.O.H.U.I.
Este fix stereotipul divei de Dorobanți care a descoperit că are puțină voce și s-a gândit că o carieră în muzică n-ar strica. Se bazează fix pe imagine, nu sunt hater-iță, dar uitați-vă și voi la un concert live de-al ei. Pe lângă faptul că cere un onorariu nesimțit, nu cântă bine. Nu zic că nu are voce, dar nu are voce WOW, e doar o altă voce într-o masă de ordinary voices. Dar să revenim, se bazează doar pe imagine (nici o aluzie la faptul că este imaginea Pepsi România). Arată bine, cu sau fără silicoane (cică e scandal mare că apare cu sâni mici într-un videoclip și cu sâni imenși în altul).
Nu ascult Inna. Nu-mi plac melodiile: 10 minute, Amazing, Deja-vu, Tu și eu, Love sau More than friends - și ce argument mai bun pot aduce pentru a-mi susține părerea decât să recunosc că am dat un search pe Google ca să pot înșirui aici câteva melodii de ale ei.
Îmi place în schimb, asta.
Melodia este cântată de Carla's Dreams împreuna cu mai sus numita, Inna. Ei bine, sună suuuuper bine. Versuri mișto, refren mișto. Melodie catchy. Iar freza Innei - priceless. Îmi place mult de tot!
De câteva zile fredonez doar: P.O.H.U.I. / Dum-dum-dum, durum-du-dum-dum.
Ce înseamnă P.O.H.U.I? Ei bine, este echivalentul rusesc a lui I don't give a f**k!
Vă spuneam de versuri, păi cum să nu te regăsești în următoarele?
Și-ai vrea ca cineva să fie lângă tine-acum… lângă tine-acum.
Și sunt momente...
Și chiar și zile...
În care bei chiar dacă știi că iei pastile,
În care ciocolata distruge-orice dietă,
În care pe la 12 noaptea-ți place ceaiul cu cotlete,
În care vrei să dormi și luni și marți pân’ pe la 9,
În care ai pantofi murdari chiar dacă nu mai plouă…
Dar ție ți-e P.O.H.U.I.
Harlem Shake
Eu nu mai pot cu Harlem Shake. Peste tot unde te uiți, pac (!) câțiva idioți încep să danseze isteric. Mă rog, să danseze e mult spus. Ăla nu e dans.
Eu cred că niște tipi drogați stăteau așa cuminței și au început să-și ia niște tripuri din alea ciudate. "Băi, cââââââââât de tareeeeeeeeeee ar fi să ne îmbrăcăm ca niște idioți și să dansăm?" "Daaaaaa, dude, asta e o idee genială!!!". Și așa a luat naștere febra Harlem Shake care a avut o virilizare cum rar mi-a fost dat să întâlnesc.
Eu așa idioțenie nu am mai văzut de la Gangnam Style și de la LMFAO.
Eu cred că niște tipi drogați stăteau așa cuminței și au început să-și ia niște tripuri din alea ciudate. "Băi, cââââââââât de tareeeeeeeeeee ar fi să ne îmbrăcăm ca niște idioți și să dansăm?" "Daaaaaa, dude, asta e o idee genială!!!". Și așa a luat naștere febra Harlem Shake care a avut o virilizare cum rar mi-a fost dat să întâlnesc.
Eu așa idioțenie nu am mai văzut de la Gangnam Style și de la LMFAO.
Google Online Marketing Academy - AdWords
Sunt uluită că nu am scris deloc pe blog despre programul pilot al celor de la Google România.
Programul Google Online Marketing Academy a debutat în octombrie 2012. Adresându-se studenților din anii terminali și masteranzilor, aceste cursuri gratuite au avut drept scop, inițierea și instruirea în lumea AdWords-ului.
Ce este AdWords-ul? Păi, este vorba despre acele ads-uri plătite nonorganice (localizate sus sau în partea dreaptă) care apar la search-urile utilizatorilor de Google.
La ce folosește AdWords-ul? Promovare. Pe baza unor algoritmi nu foarte complicați, Google hotărăște ce anunțuri sunt mai relevante pentru utilizatori și le afișează pentru ei. Astfel, în loc ca aceștia să caute prin sute de pagini, pot accesa direct un link care îi duce pe un landing page relevant de unde pot achiziționa online ce îi interesează.
Încă nu-mi vine să cred că am facut, sau mai degrabă spus fac încă parte din acest program. Am urmat primul modul de 6 cursuri, la sfârșit obținând în urma unui examen, certificatul de Google Fundamentals. Am fost acceptată și în al doilea modul, iar după cele 10 cursuri, urmând să primesc (dacă promovez examenul), certificatul de Google AdWords Qualified Partner, certificat recunoscut mondial. Făcând parte din program, aceste examene nu le plătesc, dar acestea se pot obține și fără participarea în cadrul programul, contra cost bineînțeles. Din câte știu, susținerea fiecarui examen, costă cca 50 de euro.
Odată cu participarea la aceste cursuri, am învățat o mulțime de lucruri referitoare la SEO, CPC, CPM, CPA, QS. Într-o lume dominată de internet, sau mai bine spus, de Google, sunt convinsă că aceste certificate mă vor ajuta pe viitor în carieră. Mai ales că advertising-ul, promovarea în mediul online este noul must have al oricărui business.
Programul Google Online Marketing Academy a debutat în octombrie 2012. Adresându-se studenților din anii terminali și masteranzilor, aceste cursuri gratuite au avut drept scop, inițierea și instruirea în lumea AdWords-ului.
Ce este AdWords-ul? Păi, este vorba despre acele ads-uri plătite nonorganice (localizate sus sau în partea dreaptă) care apar la search-urile utilizatorilor de Google.
La ce folosește AdWords-ul? Promovare. Pe baza unor algoritmi nu foarte complicați, Google hotărăște ce anunțuri sunt mai relevante pentru utilizatori și le afișează pentru ei. Astfel, în loc ca aceștia să caute prin sute de pagini, pot accesa direct un link care îi duce pe un landing page relevant de unde pot achiziționa online ce îi interesează.
Încă nu-mi vine să cred că am facut, sau mai degrabă spus fac încă parte din acest program. Am urmat primul modul de 6 cursuri, la sfârșit obținând în urma unui examen, certificatul de Google Fundamentals. Am fost acceptată și în al doilea modul, iar după cele 10 cursuri, urmând să primesc (dacă promovez examenul), certificatul de Google AdWords Qualified Partner, certificat recunoscut mondial. Făcând parte din program, aceste examene nu le plătesc, dar acestea se pot obține și fără participarea în cadrul programul, contra cost bineînțeles. Din câte știu, susținerea fiecarui examen, costă cca 50 de euro.
Odată cu participarea la aceste cursuri, am învățat o mulțime de lucruri referitoare la SEO, CPC, CPM, CPA, QS. Într-o lume dominată de internet, sau mai bine spus, de Google, sunt convinsă că aceste certificate mă vor ajuta pe viitor în carieră. Mai ales că advertising-ul, promovarea în mediul online este noul must have al oricărui business.
Steaua - Chelsea
Cred că cea mai proastă specie de românii sunt aia frustrați.
După cum știți, Steaua București a întâlnit în cadrul competiției Europa League, echipa londoneză Chelsea. Asta după ce învinsese Ajax-ul. În meciul tur, joc splendid al steliștilor, scor final 1-0. În retur, Steaua deși marchează, primește trei goluri și pierde calificarea.
Nu era ca și cum cineva se aștepta ca Steaua să elimine echipa care a câștigat Europa League anul trecut, așa că efortul băieților a fost lăudat de mulți. Au existat însă și frustrați care au criticat dur prestația steliștilor.
Se încheie partida din retur și intrând pe Facebook surprind o discuție pe Facebook între o bloggeriță destul de celebră, fană declarată a echipei Dinamo și un tip care susținea că nu este microbist. Ea, era extrem de fericită că Steaua a pierdut calificarea, el îi bătea obrazul, punctând că totuși nu ar trebui să aibă o asemenea atitudine față de o echipă românească și atingând-o ușor în punctul sensibil, Dinamo nici măcar nu visează la o asemenea performanță. Ea, nimic.
Și stăteam să mă întreb, e ceva mai enervant decât românii frustrați? Am urmărit ambele partide, atât meciul tur cât și returul. Ei bine, poate pentru prima oară în viață, m-am simțit mândră că sunt româncă. În momentul în care o mână de suporteri steliști cântau pe Stanford Bridge imnul Stelei, sau când strigau "România, România", m-am simțit atât de bine și parcă nici nu mai conta rezultatul partidei. Ce promovare mai bună a plaiurilor mioritice decât strigarea numelui țării în capitala Marii Britanii (apropos și de inițiativa Gandul cu a lor campanie "Why don't you come over?").
Respect pentru acei suporteri care i-au făcut pe jucători să simtă că joacă acasă, nu în deplasare. O atmosferă magică menținută până la sfârșitul meciului, chiar dacă echipa nu s-a calificat.
Nu mai era vorba că era echipa Steaua. Putea fi Dinamo sau CFR Cluj. Recunosc că m-am uitat și la meciurile lui CFR și chiar mi-a părut rău că au fost eliminați. Era vorba că era o echipa românească, că cineva din țara asta uitată de lume, putea să se facă remarcată. Să readucă undeva sus numele României pe harta fotbalului mondial.
Iar românilor frustrați care s-au bucurat de eșecul Stelei, le spun că sunt cea mai proastă specie ever.
După cum știți, Steaua București a întâlnit în cadrul competiției Europa League, echipa londoneză Chelsea. Asta după ce învinsese Ajax-ul. În meciul tur, joc splendid al steliștilor, scor final 1-0. În retur, Steaua deși marchează, primește trei goluri și pierde calificarea.
Nu era ca și cum cineva se aștepta ca Steaua să elimine echipa care a câștigat Europa League anul trecut, așa că efortul băieților a fost lăudat de mulți. Au existat însă și frustrați care au criticat dur prestația steliștilor.
Se încheie partida din retur și intrând pe Facebook surprind o discuție pe Facebook între o bloggeriță destul de celebră, fană declarată a echipei Dinamo și un tip care susținea că nu este microbist. Ea, era extrem de fericită că Steaua a pierdut calificarea, el îi bătea obrazul, punctând că totuși nu ar trebui să aibă o asemenea atitudine față de o echipă românească și atingând-o ușor în punctul sensibil, Dinamo nici măcar nu visează la o asemenea performanță. Ea, nimic.
Și stăteam să mă întreb, e ceva mai enervant decât românii frustrați? Am urmărit ambele partide, atât meciul tur cât și returul. Ei bine, poate pentru prima oară în viață, m-am simțit mândră că sunt româncă. În momentul în care o mână de suporteri steliști cântau pe Stanford Bridge imnul Stelei, sau când strigau "România, România", m-am simțit atât de bine și parcă nici nu mai conta rezultatul partidei. Ce promovare mai bună a plaiurilor mioritice decât strigarea numelui țării în capitala Marii Britanii (apropos și de inițiativa Gandul cu a lor campanie "Why don't you come over?").
Respect pentru acei suporteri care i-au făcut pe jucători să simtă că joacă acasă, nu în deplasare. O atmosferă magică menținută până la sfârșitul meciului, chiar dacă echipa nu s-a calificat.
Nu mai era vorba că era echipa Steaua. Putea fi Dinamo sau CFR Cluj. Recunosc că m-am uitat și la meciurile lui CFR și chiar mi-a părut rău că au fost eliminați. Era vorba că era o echipa românească, că cineva din țara asta uitată de lume, putea să se facă remarcată. Să readucă undeva sus numele României pe harta fotbalului mondial.
Iar românilor frustrați care s-au bucurat de eșecul Stelei, le spun că sunt cea mai proastă specie ever.
Ninsoare în luna martie
Să o anunțe cineva și pe doamna Vreme că e luna martie, nu de alta, dar de dimineață în capitală a nins.
De câteva zile, în București bate un vânt teribil, iar acum, fulguiește. Este jumătatea lunii martie. Am avut destulă iarnă. Hai cu primăvara, zic.
Prognoza pe următoarele zile aici.
De câteva zile, în București bate un vânt teribil, iar acum, fulguiește. Este jumătatea lunii martie. Am avut destulă iarnă. Hai cu primăvara, zic.
Prognoza pe următoarele zile aici.
Ziua mamei
8 martie anul acesta m-a prins într-o stare extrem de proastă. Am fost (mă rog încă sunt) racită cobză.
Tuse, febră, dureri în gât, ce mai - tot tacâmul. Stau închisă în casă de 5 zile (and counting...) și mă îndop cu medicamente, supe și ceaiuri. Nu am apucat nici să ies să-i cumpăr mamei tradiționalul buchet de frezii pe care i-l ofer an de an.
În toată perioada asta de zăcut am realizat ceva extrem de important. De obicei, vorbesc cu mama strictul necesar: "Mamă, plec la facultate!", "mamă, calcă-mi cămașa.", "mamă, îmi trebuie bani pentru aia.", "mamă, lasă-mă în pace, mă mai stresezi mult? Am 22 de ani! Nu mă mai bate la cap atât!".
Ei bine, brusc mama în starea în care am fost a devenit mami: "mami, mă doareeeee...", "mami, s-a răcit ceaiul.", "mami, stai și cu mine până adorm".
Eu când sunt bolnavă am nevoie de mami a mea, mami aia de când eram mică. Știu ce se petrece, în subconștientul meu, mă gândesc că mama te face bine, nu medicamentele, nu ceaiurile.
Nu știu cum se descurcă ceilalți de vârsta mea când sunt bolnavi. Mă refer la studenții care pleacă în alte orașe. Răcesc și nu au pe a lor mami lângă ei? E trist...
Sunt convinsă ca peste ani, când deși având o viață a mea, o femeie independentă, cu o carieră stralucită, cu un bărbat puternic alături, tot voi fugi la mama să mă facă bine cand sunt bolnavă, pentru că doar ea mă poate face să adorm în 5 minute doar mângâindu-mi sprâncenele...
Te iubesc, mami!
Nu știu cum se descurcă ceilalți de vârsta mea când sunt bolnavi. Mă refer la studenții care pleacă în alte orașe. Răcesc și nu au pe a lor mami lângă ei? E trist...
Sunt convinsă ca peste ani, când deși având o viață a mea, o femeie independentă, cu o carieră stralucită, cu un bărbat puternic alături, tot voi fugi la mama să mă facă bine cand sunt bolnavă, pentru că doar ea mă poate face să adorm în 5 minute doar mângâindu-mi sprâncenele...
Te iubesc, mami!
Doliu
C'mon... Așa sincronizare?
Te pomenești că stau la coadă la Poarta Raiului sau a Iadului și se împing unul pe altul care să intre primul. Cine i-a pus să moară în același timp?
Te pomenești că stau la coadă la Poarta Raiului sau a Iadului și se împing unul pe altul care să intre primul. Cine i-a pus să moară în același timp?
Oscar 2013
S-au decernat premiile Oscar 2013, statuete pentru:
Recunosc că astea erau și predicțiile mele, nu știu, anul acesta totul a fost destul de previzibil. Nu mi-a plăcut asta. În alții ani, existau surprize, în 2013, nu au fost. Cel puțin pentru mine.
Am aflat însă niște curiozități legate de gala din acest an, unele dintre ele chiar interesante. Spre exemplu, Daniel Day-Lewis a devenit actorul cel mai premiat de către Academia americană de film, cu trei Oscaruri pentru Cel mai bun actor în rol principal. Jennifer Lawrence a devenit cea mai tânără actriţă (22 de ani) de două ori nominalizată şi o dată câştigătoare a Oscarului. Argo a devenit al patrulea film din istorie care a câştigat Oscarul pentru Cel mai bun film fără ca regizorul său, în acest caz Ben Affleck, să fie nominalizat la Cel mai bun regizor. Seară proastă pentru Lincoln. Din 12 nominalizări, acesta a reuşit să câştige doar pentru Cel mai bun actor şi pentru Cea mai bună scenografie.
O altă raritate a serii a fost Oscarul câştigat de două filme pentru Cel mai bun montaj de sunet. Cu peste 6000 de buletine de vot completate de membrii Academiei, egalitatea la puncte este foarte puţin probabilă, însă în 2013, egalitatea a fost între Zero Dark Thirty, probabil marele perdant al serii, şi Skyfall.
Pentru ținutele de pe Red Carpet, click aici.
- Cel mai bun film: Argo
- Cel mai bun regizor: Ang Lee ("Life of Pi")
- Cel mai bun actor în rol principal: Daniel Day-Lewis ("Lincoln")
- Cea mai bună actriță: Jennifer Lawrence ("Silver Linings Playbook")
- Cel mai bun actor în rol secundar: Christoph Waltz ("Django Unchained")
- Cea mai bună actriță în rol secundar: Anne Hathaway ("Les Misérables")
- Cea mai bună imagine: "Life of Pi" (Claudio Miranda)
- Cel mai bun film străin: Amour
- Cel mai bun cântec original: "Skyfall", din "Skyfall" - muzica şi versurile de Adele
Recunosc că astea erau și predicțiile mele, nu știu, anul acesta totul a fost destul de previzibil. Nu mi-a plăcut asta. În alții ani, existau surprize, în 2013, nu au fost. Cel puțin pentru mine.
Am aflat însă niște curiozități legate de gala din acest an, unele dintre ele chiar interesante. Spre exemplu, Daniel Day-Lewis a devenit actorul cel mai premiat de către Academia americană de film, cu trei Oscaruri pentru Cel mai bun actor în rol principal. Jennifer Lawrence a devenit cea mai tânără actriţă (22 de ani) de două ori nominalizată şi o dată câştigătoare a Oscarului. Argo a devenit al patrulea film din istorie care a câştigat Oscarul pentru Cel mai bun film fără ca regizorul său, în acest caz Ben Affleck, să fie nominalizat la Cel mai bun regizor. Seară proastă pentru Lincoln. Din 12 nominalizări, acesta a reuşit să câştige doar pentru Cel mai bun actor şi pentru Cea mai bună scenografie.
O altă raritate a serii a fost Oscarul câştigat de două filme pentru Cel mai bun montaj de sunet. Cu peste 6000 de buletine de vot completate de membrii Academiei, egalitatea la puncte este foarte puţin probabilă, însă în 2013, egalitatea a fost între Zero Dark Thirty, probabil marele perdant al serii, şi Skyfall.
Pentru ținutele de pe Red Carpet, click aici.
Bogdan Naumovici
Au trecut săptămâni întregi de când a fost la prelegerea susținută de Bogdan Naumovici. Între timp, am terminat proiectele finale pentru cursuri, am susținut și promovat toate examenele, am predat structura licenței și am și început ultimul semestru de facultate. Deși a fost o perioadă aglomerată pentru mine, încă țin minte fiecare detaliu al întâlnirii...
Despre Bogdan Naumovici - publicitarul găsiți foarte ușor informații cu un search pe Google. Cel mai bun publicitar al deceniului, cele mai reușite campanii românești, numeroase premii naționale și internaționale și o carieră fulminantă la Leo Burnett.
Aici, pozele de la prelegere.
Despre Bogdan Naumovici - omul, am aflat niște chestii destul de interesante, pe parcursul întâlnirii. Mi-a plăcut foarte mult faptul că ne vorbea despre cariera sa de la începutul advertising-ului în România. A fost minunat să aflu anumite detalii despre industria publicității în țară. Problemele întâmpinate cu legislația, reglementările stricte, faptul că nu puteau gândi "out of the box" în ceea ce privește declinările conceptelor publicitare, datorită faptului că singurele canale de distribuție erau doar cele tradiționale.
Omul Naumovici ne-a mărturisit că a lucrat ca asistent aproximativ 3 ani, făcând cafele și tot felul de comisioane "celor de mai sus". Am apreciat sinceritatea sa, faptul că nu îi era rușine să recunoască că a început de jos.
Fiind studenți la Publicitate, Naumovici ne-a dat câteva sfaturi legate de industria în care ne pregătim să intrăm sau în care sperăm să intrăm.
Să înveți în permanență, să ai răbdare, să gândești în ansamblu, să fi conectat în jur, să fi open-minded, sunt doar câteva sfaturi date de el. Ne-a atras atenția să gândim precum consumatorii, nu precum un public specializat. Să ne intre bine în cap că în meseria asta o să vindem atât oamenilor din corporații cât și unei bătrâne dintr-un sat uitat de lume. Să răsfoim revista Forbes dar să ne uităm și la Românii au talent sau Măruță.
Îl apreciez pe Bogdan Naumovici de pe vremea când Apropo tv se numea Marcă Înregistrată. Nu ratam nici o emisiune și țin minte că îmi notam spoturile care îmi plăceau foarte tare.
Am aflat insight-uri ale industriei și am savurat povestirile lui amuzante. Ba chiar ne-a dezvăluit cum i-a venit ideea campaniei de la Altex (spotul cu era tasu' mă ). Overall, experiența asta a fost una extraordinară.
Nu știu dacă voi mai avea ocazia să mai fiu față în față cu el vreodată, cum știu și că nu pot îndrăzni să visez să lucrez cu el. Însă tot ce pot spune e că, în fața lui, jos pălăria. Un om carismatic și un profesionist desăvârșit.
Despre Bogdan Naumovici - publicitarul găsiți foarte ușor informații cu un search pe Google. Cel mai bun publicitar al deceniului, cele mai reușite campanii românești, numeroase premii naționale și internaționale și o carieră fulminantă la Leo Burnett.
Aici, pozele de la prelegere.
Despre Bogdan Naumovici - omul, am aflat niște chestii destul de interesante, pe parcursul întâlnirii. Mi-a plăcut foarte mult faptul că ne vorbea despre cariera sa de la începutul advertising-ului în România. A fost minunat să aflu anumite detalii despre industria publicității în țară. Problemele întâmpinate cu legislația, reglementările stricte, faptul că nu puteau gândi "out of the box" în ceea ce privește declinările conceptelor publicitare, datorită faptului că singurele canale de distribuție erau doar cele tradiționale.
Omul Naumovici ne-a mărturisit că a lucrat ca asistent aproximativ 3 ani, făcând cafele și tot felul de comisioane "celor de mai sus". Am apreciat sinceritatea sa, faptul că nu îi era rușine să recunoască că a început de jos.
Fiind studenți la Publicitate, Naumovici ne-a dat câteva sfaturi legate de industria în care ne pregătim să intrăm sau în care sperăm să intrăm.
Să înveți în permanență, să ai răbdare, să gândești în ansamblu, să fi conectat în jur, să fi open-minded, sunt doar câteva sfaturi date de el. Ne-a atras atenția să gândim precum consumatorii, nu precum un public specializat. Să ne intre bine în cap că în meseria asta o să vindem atât oamenilor din corporații cât și unei bătrâne dintr-un sat uitat de lume. Să răsfoim revista Forbes dar să ne uităm și la Românii au talent sau Măruță.
Îl apreciez pe Bogdan Naumovici de pe vremea când Apropo tv se numea Marcă Înregistrată. Nu ratam nici o emisiune și țin minte că îmi notam spoturile care îmi plăceau foarte tare.
Am aflat insight-uri ale industriei și am savurat povestirile lui amuzante. Ba chiar ne-a dezvăluit cum i-a venit ideea campaniei de la Altex (spotul cu era tasu' mă ). Overall, experiența asta a fost una extraordinară.
Nu știu dacă voi mai avea ocazia să mai fiu față în față cu el vreodată, cum știu și că nu pot îndrăzni să visez să lucrez cu el. Însă tot ce pot spune e că, în fața lui, jos pălăria. Un om carismatic și un profesionist desăvârșit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
