Sfaturi pentru voi!

In timp ce tipi la prietena ta, altul isi doreste sa-i sopteasca la ureche. In timp ce o insulti, altul o curteaza si ii reaminteste ca e o femeie de isprava. In timp ce o lovesti , altul ar vrea sa o iubeasca. In timp ce o faci sa planga ,altul ii fura zambete. Asa ca, ai grija cum te comporti cu persoana de langa tine, pentru ca ai putea sa o pierzi intr-o secunda!

Love actually

Un film frumos, care te face sa zambesti,sa imbratisezi pe cineva drag, sa vezi dincolo de probleme.
"Love Actually is all around" este expresia in jurul caruia se construieste filmul. Urmareste intamplarile,  legate de dragoste, a opt cupluri, care se indragostesc, se despart, se impaca, se inseala. Descoperim dragostea materna, fraticida, pura. Cuvantul cheie este dragostea, iar toate intamplarile se leaga intre ele pana la sfarsit la scena finala de pe aeroport.
Regia, coloana sonora, actorii (Keira Knightley, Hugh Grant, Collin Firth, Liam Nesson, Emma Thompson, Alan Rickman) fac din acest film unul dintre cele mai bune filme de dragoste.

Cea mai buna scena din film este fara indoiala, cea cu tipul indragostit care isi declara dragostea prin niste pancarte. Iar mesajul "To me, you are perfect" iti ajunge la inima.
Urmariti filmul! Va va face sa zambiti, sa lacrimati si sa meditati la ceea ce inseamna sentimentul asta pentru voi.

Gest altruist

Drumul spre facultate ma obliga sa merg zilnic cu tramvaiul 32. Prin mult iubitul cartier ale patriei, Rahova. Intalnesc tot felul de persoane, de la tipi imbracati office cu servieta, pitipoance cu top-uri minuscule fara sutien, babe persoane in varsta care te obliga sa le cedezi locul pe scaun, barbati-macho care flutura bancnote de 10 ron in fata pustoaicelor de liceu, individul care trage de nevasta-sa ca nu a facut mai multi bani la piata, pusti de 15-16 ani imbracati in tricouri mov si pantaloni 3 sferturi verzi si incaltati cu adidasi Nike si Puma, pana la mosuletul care vinde brichete si "pixuri cu luminita" sau cersetoarea cu bebelusul care cere un leu.
Zilele trecute s-a asezat in fata mea pe scaun, o domnisoara. Nu avea mai mult de 25 de ani, era de etnie rroma dar foarte dragut imbracata, finut, ingrijit. Avea un par frumos roscat si ochii verzi, tristi. Plangea.

La un moment dat, o suna cineva si desi ascultam muzica, am reusit sa ascult franturi ale discutiei. Ii povestea prietenei ei ca iubitul a inselat-o, ca s-au certat cu o seara inainte si ca ea a hotarat sa se mute. Spunea ca e terminata, ca nu stie incotro sa o apuce, nu stie ce sa faca, ca nu vede viata fara el. Se ducea la servici (convorbirea cu prietena ei a fost intrerupta la un moment dat de o colega de servici de a ei care ii spunea sa se grabeasca ca intarzie) si o intreba pe interlocutoare cum sa faca sa uite, sa-si vada de servici.

M-a impresionat ca plangea mut. Stiti plansul acela? Eu il cunosc foarte bine. E plansul pe drum, dupa o despartire, in mijloace de transport cand privesti pe geam, ignori tot ce e in jurul tau, asculti muzica "voastra" iar lacrimile curg fara oprire in perfecta liniste, incontrolabil.

Stiu cum e sa pierzi totul. Sa fi ca o umbra printre oameni, sa te simti pustiit. Stiu cat e de greu sa tii totul in tine, sa nu lasi sa se vada pe chipul tau durerea. Sa-ti continui viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Asa ca, la un moment dat, am pus mana pe genunchiul ei si i-am spus ca va suferi. Mult. Foarte mult. Dar va trece. Si i-am spus ca cel mai bine acum e sa planga, sa alunge orice amintire a lui prin lacrimi.

Cred ca gestul acesta a fost cel mai altruist gest facut in 20 de ani de existenta. Nu bani oferiti oamenilor strazii, nu cadouri mamei de ziua ei, nu impartit un lucru cu prieteni, nu haine donate sau voluntariatul la o casa de copii, lucruri facute de mine si considerate importante. Sfatul dat acelei persoane a fost sincer si oferit din inima. Am fost mandra de mine in ziua aia si mi-ar fi placut ca odata, cuiva, sa-i fi pasat de lacrimile varsate de mine si sa-mi fi spus o vorba buna.

Am schimba multe in lumea asta daca ne-ar pasa mai mult de ceilalti!

Tanar si nelinistit

Tanar si nelinistit este un serial difuzat de Pro Tv de 16 ani. Se difuzeaza in prezent episodul cu nr 4015. O soap opera in adevaratul sens al cuvantului. Bunica-mea urmareste acest serial si m-a rugat sa-i aflu cateva informatii despre el. Intru pe site-ul oficial si raman blocata. De ce? Cititi mai departe.

Il avem pe Brad. Este casatorit cu Victoria. Are o fata, Collen dintr-o casnicie anterioara. Collen are un prieten. Pe JT. Victoria se culca cu JT, prietenul fiicei vitrege. Drept razbunare, Brad se culca cu Sharon, sotia lui Nick, care este fratele Victoriei.

Catherine are o nepoata, pe Mackenzie. Aceasta se indragosteste de fiul lui Jill (dusmanul de moarte a lui Catherine) Billy. Se afla in urma unor teste ADN ca Jill este fiica lui Catherine, asa ca o relatie intre Billy si Mackenzie nu este posibila.

Mai vreti?

Nick, fratele Victoriei are o relatie extraconjugala cu Phyllis fosta sotie a lui Jack care a fost tatal vitreg a lui Nick. Nick si Phyllis au un copil impreuna si drept razbunare Jack se insoara cu fosta sotie a lui Nick, Sharon.

Cat de fabulos este ceea ce cititi?

Intelegeti acum de ce am ramas blocata? Intrati, de vreti aici dar nu-mi asum responsabilitatea pentru nimic din ce veti gasi aici. Veti fi pierduti in acest labirint complicat al relatiilor.
Si nu! Viata nu bate filmul in cazul Tanar si nelinistit!

Daca iubesti accepti sa faci compromisuri! True or false?

Mereu am sustinut ca eu nu ma voi schimba niciodata, ca nu voi pune mai presus de propria persoana pe nimeni altcineva, nu ma voi lasa influentata sau manipulata de vreun barbat, si in mod sigur nu voi face vreodata ce vrea barbatul. Sunt o feminista convinsa! Avem drepturi egale, au trecut vremurile in care canta cocosul in casa! Si totusi, in relatiile pe care le-am avut mi-am dat seama ca am facut compromisuri pentru respectivii indivizi.

Primul meu prieten, Bogdan, m-a rugat sa tinem relatia noastra ascunsa pentru ca fosta lui prietena (care statea la scara alaturata) sa nu sufere. Nu a vrut sa o raneasca, era un tip sensibil si respecta fiecare fata cu care era. Nici in ziua de azi, tipa nu a aflat ca noi doi am fost impreuna.

Pentru Cristian, Mr Popularity in liceu, m-am lasat de fumat. Era fotbalist si tinea foarte mult la conditia fizica, asa ca nu fuma. M-a convins sa ma las si eu. A tinut asta vreo 6 luni (fumam doar acasa, niciuna la liceu si mancam 1 pachet de guma), dupa ce ne-am despartit, viciul s-a intors. Din pacate pentru buzunarul meu subtire.

Pentru EL, (nu merita sa-i scriu numele sau sa primesca vreo identitate, il voi numi generic "EL" ) timp de 2 ani, am facut cele mai multe lucruri.  Mi-am schimbat atitudinea, stilul de viata, am invatat sa las de la mine, sa-mi controlez reactiile, sa vad realitatea dura de sub clopotul de sticla in care m-au crescut ai mei. Am fost prietena si iubita. Am ras si am plans. Am iubit si am suferit.

Matei, e un tip pe care l-am cunoscut recent. Leu ca mine, student la Universitatea Bucuresti. Suntem un fel de pansament unul pentru altul amandoi iesind din relatii lungi si dureroase. Ne intelegem, stim ce inseamna sa suferi, sa fi inselat, sa pierzi totul intr-o secunda. Realizez ca in relatia noastra nu pot face ce mi-a cerut, sa-l iubesc. Nu pot. E un super baiat, genul bun de adus acasa si prezentat parintiilor. Imi face toate poftele, ma asculta, ma cauta mereu, e alaturi de mine la greu. Tin la el insa nu-l pot iubi, inca nu mi s-a vindecat rana din suflet si urasc asta! Merita sa-l iubesc, sa-i raspund cu aceasi dragoste pe care mi-o ofera. Nici nu se compara cu EL. Si totusi, nu pot. Nu acum.

Faci compromisuri cand iubesti? Eu da. Fac, pentru ca atunci cand iubesc, iubesc cu toata fiinta.
E bine? Poate ca da, poate ca nu. Depinde din ce unghi privesti... 

Ultimul clopotel

Bineinteles ca ceremonia ultimului clopotel al claselor a XII a, mi-a adus aminte de anii de liceu care s-au dus atat de repede. Si cu siguranta au fost cei mai frumosi ani din viata. La facultate este altceva, esti mai matur, ai mai multe responsabilitati, nopti nedormite din cauza referatelor, proiectelor, spoturilor radio/tv (deh, publicitatea, bate'o vina), examene, restante, sesiune, tone de carti de citit. La liceu, totul era light, aveai maxim un test pe saptamana, te asculta de 2 ori primeai nota si gata.
Am plans la ultimul clopotel, Liza mea, mereu "cea mica", a terminat 12 clase. A fost ciudat sa fiu de partea cealalta, de partea spectatorilor si sa o vad pe ea coborand treptele liceului pentru ultima oara.


O iubesc nespus, chiar daca nu ii arat asta, si sper sa vada in mine o persoana pe care se poate baza oricand, indiferent de situatie. Bafta la Bac si mai ales la admitere, Liza!

30 day song challenge-the end

Ma innebuneste blogpot-ul asta. Nu ma puteam conecta pe laptop-ul de acasa. Pe alte pc-uri se conecta, acasa nu. Nu am mai scris pe blog de nus' cand. Acum ma pot conecta de acasa, asa ca ma apuc iar sa scriu, intai restantele cu challenge-ul de pe facebook si pozele de la clopotel si dup'aia mai vedem...

‎30 Day Song Challenge:day 29 - a song from your childhood


‎30 Day Song Challenge:day 30 - your favorite song at this time last year